ANAF cere simplificarea procesului de administrare a impozitului pe veniturile persoanelor fizice

Totodată, la cererea MFP, ANAF precizează a transmis şi câteva observaţii la Amendamentele primite de la Comisia de buget finanţe a Camerei Deputaţilor la proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţa a Guvernului nr. 3/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Astfel, ANAF solicită Ministerului revizuirea procedurii privind stabilirea plăţilor anticipate cu titlu de impozit, după cum urmează: 1. Stabilirea efectuării plăţilor anticipate cu titlu de impozit, în două rate egale, cu termene scadente în 25 iulie şi 25 noiembrie, în loc de 4 rate egale, cum este în prezent.

ANAF cere menţinerea dispoziţiei potrivit căreia, în cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute de lege, contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent (este cazul contribuabililor care vor depune formularul 200 ‘Declaraţie privind veniturile realizate din România’ după data de 25 iulie). Astfel, ca situaţie de excepţie, plăţile anticipate cu titlu de impozit se vor stabili de organul fiscal, la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent, prin emiterea unei decizii de impunere (formular 260). Totodată, în această situaţie, ANAF propune ca după depunerea formularului 200, recalcularea plăţilor anticipate cu titlu de impozit şi emiterea unei noi decizii de impunere (de recalculare a plăţilor anticipate, pe baza venitului estimat/realizat) să se efectueze numai în situaţia în care, suma reprezentând impozit stabilit iniţial (fiecare tranşă stabilită la nivelul impozitului datorat pentru ultimul termen de plată al anului precedent) diferă cu cel puţin 20% faţă de suma reprezentând impozit recalculat (stabilit pe baza venitului realizat în anul precedent/estimat pentru anul de impunere).

ANAF precizează că avantajele acestei propuneri constau în: eliminarea confuziei care se creează în rândul contribuabililor cu privire la sumele datorate, prin emiterea în cele mai multe cazuri, a unei singure decizii de impunere în cursul anului; reducerea numărului de plăţi efectuate în cursul anului, respectiv două plăţi în loc de patru plăţi, cum este în prezent; simplificarea procedurii de stabilire a plăţilor anticipate şi reducerea costurilor de administrare prin reducerea numărului de operaţiuni efectuate de organul fiscal referitoare la recalcularea plăţilor anticipate, emiterea şi comunicarea deciziilor de impunere de recalculare a plăţilor anticipate.

ANAF cere simplificarea regimului fiscal aplicabil veniturilor anuale din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr de până la 5 contracte de închiriere în valută.

Conform ANAF, avantajele acestor reglementări constau în eliminarea obligaţiei de completare şi depunere de către contribuabilii care au contracte de închiriere în valută, a declaraţiei privind veniturile realizate (formular 200); simplificarea modului de stabilire a venitului anual prin utilizarea unui curs unic de schimb valutar pentru evaluarea venitului, în scopul evitării depunerii unei declaraţii în plus; simplificarea procesului de administrare prin eliminarea unor operaţiuni de procesare a declaraţiilor privind veniturile realizate (formularele 200), emiterea şi comunicarea deciziilor de impunere anuale; reducerea costurilor de administrare având în vedere că, pentru un contribuabil se va emite numai decizia de impunere de plăţi anticipate (formular 260), impozitul stabilit în cursul anului fiind impozit final.

De asemenea, propunerea vizează şi simplificarea regimului fiscal aplicabil veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr de până la 5 contracte de închiriere inclusiv, prin stabilirea venitului net anual la nivelul categoriei de venit.

ANAF propune modificarea sistemului de impunere a veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr de până la 5 contracte inclusiv, prin cumularea veniturilor obţinute din respectivele contracte, la nivelul categoriei de venit.

Avantajele acestei propuneri sunt: cunoaşterea de către contribuabili a sumelor datorate şi facilitarea plăţii acestora, prin emiterea unei singure decizii de impunere (formular 260); eliminarea obligaţiei de completare şi depunere de către contribuabili a declaraţiei privind veniturile realizate (formular 200); simplificarea procesului de administrare prin eliminarea unor operaţiuni privind procesarea declaraţiilor privind veniturile realizate (formularele 200), emiterea şi comunicarea deciziilor de impunere anuale.

De asemenea, ANAF propune simplificarea procedurii de stabilire a impozitului pe veniturile din transferul, prin executare silită, a proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal.

În cazul transferului de proprietate a bunurilor imobile prin procedura de executare silită, obligaţia stabilirii şi reţinerii impozitului să revină organului de executare silită, în momentul valorificării bunului imobil.

ANAF susţine că avantajele acestei propuneri sunt: eliminarea obligativităţii contribuabilului de a depune declaraţia fiscală aferentă în cele zece zile de la data transferului, în vederea calculării impozitului; eliminarea obligativităţii organului fiscal de a calcula şi încasa impozitului datorat de către contribuabil, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere; contribuie la creşterea încasărilor la bugetul de stat.

Potrivit comunicatului, toate aceste propuneri, precum şi altele, vor fi supuse de către ANAF spre analiză şi adoptare de către Ministerul Finanţelor Publice care va decide oportunitatea modificării Codului Fiscal în consecinţă.