Să ştim pe ce dăm banii: ce fac şi cum funcţionează rachetele Patriot, cine le-a mai cumpărat şi în ce războaie au fost folosite

3,9 miliarde de dolari reprezintă 2% din Produsul Intern Brut (PIB) al României din anul 2016, adică suma pe care România s-a angajat în faţa NATO s-o investeacă anual în Apărare. Sunt suficienţi bani pentru a realiza cele două autostrăzi spre vest, Sibiu – Piteşti şi Comarnic – Braşov. Valoarea vehiculată pentru achiziţia de sisteme anti-aeriene de apărare „Patriot” de către România de la americani nu este definitivă şi va fi plătită pe parcursul mai multor ani.

Sistemul Patriot de apărare împotriva rachetelor balistice a intrat în dezvoltare începând de la sfârşitul anilor 1960 şi în producţie începând din 1976. A ajuns în dotarea forţelor armate ale Statelor Unite în 1981 şi a devenit operaţional în 1984. Este compus dintr-un ansamblu radar sofisticat, cu o rază de acţiune de câteva sute de kilometri şi precizie ridicată, o staţie de comunicaţii, generator electric, o platformă de lansare şi rachetele propriu-zise.

Actuala generaţie de rachete Patriot, PAC-3, operaţionale din 2002, sunt mai mici ca dimensiuni faţă de prima generaţie, de aproape trei ori mai uşoare şi nu poartă încărcătură de explozibil, ci au rolul de a lovi proiectilul pe care îl interceptează. O instalaţie poate transporta şi lansa până la 16 rachete. Potrivit informaţiilor din presă, o rachetă Patriot costă până la 3 milioane de dolari.

Primul conflict în care au fost desfăşurate rachetele Patriot a fost războiul din Golf din 1991 – Operaţiunea Furtună în Deşert. A fost vorba despre o generaţie mai veche a sistemului, cu patru rachete per instalaţie, al căror rol era să-şi detoneze încărcătura de explozibil foarte aproape de obiectul ţintit, astfel încât să-l distrugă sau să provoace o deviere semnificativă de la ţintă.

Atunci au apărut şi primele controverse. Presa americană şi comunitatea ştiinţifică au dezbătut pe larg rata de succes a sistemului Patriot. Iniţial, Pentagonul a susţinut că rachetele Patriot au oprit 80% din rachetele Scud (de provenienţă sovietică) lansate de Irak împotriva Arabiei Saudite. Mai târziu au apărut estimări care au plasat rata de succes a sistemelor Patriot împotriva rachetelor Scud la sub 25%, potrivit revistei Air & Space, aflată sub tutela Muzeului de Aeronautică şi tehnologie Aerospaţială din cadrul Institutului Smithsonian. Mai târziu, în timpul războiului din Irak din 2003, Pentagonul a revendicat o rată de succes de nouă din nouă a interceptoarelor Patriot împotriva rachetelor Scud, însă au apărut întrebări privind alte 14 rachete Scud lansate de irakieni împotriva cărora nu au fost lansate interceptoare.

Tot în 2003, un pilot american şi doi piloţi britanici au fost ucişi după ce avioanele lor, un F/A-18, respectiv un Tornado, au fost doborâte de rachete Patriot din cauza unor erori software.

Începând din 1991 au fost lansate peste 600 de rachete Patriot, majoritatea în teste, iar sistemul beneficiază de zeci de ani de evoluţie a puterii de calcul a computerelor, a software-ului, ansamblului radar şi sistemelor de ghidare. Rachetele Patriot din ziua de azi „văd” mai bine, sunt mai agile, mai rapide şi mai precise decât cele folosite în cele două războaie din Golf.

Sistemele Patriot au fost desfăşurate şi în timpul conflictului din 2014 din Fâşia Gaza şi războaielor civile din Siria şi Yemen.

Rezultatele din timpul conflictului din Siria, mult mai recente, ar putea fi edificatoare. În 2014, o dronă siriană a fost doborâtă de Israel după lansarea unei singure rachete Patriot. La scurt timp după, un avion sirian Sukhoi-24 a fost doborât în condiţii similare, după ce a pătruns în spaţiul aerian al Israelului.

În 2016, sistemele Patriot din dotarea forţelor armate israeliene nu au reuşit să doboare o dronă siriană după lansarea a două rachete. În aprilie 2017, un alt aparat de zbor fără pilot de provenienţă siriană a fost doborât de Israel cu ajutorul a două rachete Patriot.

Forţele armate ale Statelor Unite au de departe cele mai multe sisteme Patriot în dotare. Dintre aliaţii SUA, doar 13 ţări deţin astfel de rachete: Germania, Grecia, Israelul, Japonia, Kuweitul, Iordania, Olanda, Qatarul, Arabia Saudită, Coreea de Sud, Spania, Taiwan şi Emiratele Arabe unite. Sisteme Patriot au fost instalate şi de-a lungul frontierei de sud a Turciei, în contextul războiului din Siria, aflate sub comandă NATO.

În 2015, după anexarea peninsulei Crimeea de către Federaţia Rusă, Polonia a atribuit grupului american Raytheon Corp. un contract pentru achiziţia de rachete Patriot, evaluat la 8 miliarde de dolari. La licitaţie a participat şi un consorţiu european format din Thales (Franţa), MBDA (Airbus, Franţa – Leonardo/Alenia, Italia – BAE Systems, Marea Britanie) şi o companie poloneză, care au propus un sistem bazat pe racheta Aster 30.

Consorţiul de companii europene a încercat, fără succes, să-i îmbie pe polonezi cu un offset semnificativ – compania poloneză din asociere urma să producă la o fabrică din Polonia platformele de lansare pentru rachetele Aster 30. Totodată, Polonia anunţa că a optat, într-o licitaţie separată, pentru achiziţia de elicoptere Airbus, contract evaluat la 3 miliarde de dolari după ce numărul de aparate cumpărate a fost redus de la 70 la 50.

Surse: Air & Space Magazine, Defense News, Bloomberg, Slate, Wikipedia