Economia Coreei de Nord, cifrele şi realitatea: de unde are bani Kim să facă bomba nucleară

Economia nord-coreeană a crescut, anul trecut, cu 3,9%, cea mai puternică creştere economică din 1999, potrivit datelor Băncii centrale din Coreea de Sud, care se bazează pe informaţii furnizate de Ministerul Reunificării şi serviciile de spionaj. Pe datele „oficiale”, economia păstorită de cea de-a treia generaţie a dinastiei Kim a crescut în principal datorită exporturilor către China, industriei miniere şi sectorului energetic.

Reţeaua de furnizori care alimentează forţele armate, producţia de componente pentru rachete balistice şi activitatea economică din jurul programului nuclear sunt de asemenea motoare de creştere economică pentru ţara comunistă, potrivit oficialilor Băncii Coreei.

Coreea de Nord face obiectul sancţiunilor economice din 2006, când a derulat primul test nuclear din istorie, iar măsurile au fost înăsprite de la un an la altul, pe măsură ce regimul de la Phenian a continuat testele cu rachete balistice şi arme atomice.

La începutul anului trecut, Coreea de Sud a decis să închidă platforma industrială administrată în comun de ambele ţări în apropierea zonei demilitarizate, după un astfel de test cu rachetă balistică. Astfel, comerţul dintre cele două ţări s-a prăbuşit în 2016 cu 88%, iar China a rămas de departe cel mai mare partener comercial al Coreei de Nord. Peste 90% din exporturile ţării ajung în China.

Produsul Intern Brut al ţării, de sub 30 de miliarde de dolari, rămâne comparabil mai degrabă cu al unei republici bananiere, o picătură faţă de economia de peste 1.340 de miliarde de dolari a Coreei de Sud. Nivelul de trai calculat ca venit naţional brut per capita se cifrează la doar 1.342 de dolari în 2016, mai puţin de 5% faţă de fraţii din sud.

În acest context, fără participarea Chinei, sancţiunile economice împotriva Coreei de Nord au un impact nesemnificativ, poate chiar inexistent. Deşi China a anunţat la începutul anului că va suspenda importurile de cărbune din această ţară, restricţiile au fost înlesnite după ce Statele Unite au instalat un nou sistem antirachetă în Coreea de Sud.

SUA şi aliaţii lor, precum şi ONU, s-au limitat până acum la embargouri directe împotriva Coreei de Nord, predominant evitând sancţiunile de rundă secundă, împotriva firmelor, băncilor şi entităţilor care intermediază accesul Phenianului la economia globală. Washingtonul pregăteşte noi sancţiuni, de această dată împotriva companiilor şi băncilor din China care fac afaceri cu Coreea de Nord.

Chiar şi aşa, regimul Kim a dezvoltat şi întreţine o reţea de companii paravan şi intermediari financiari care îi asigură un oarecare acces pe pieţele negre de medicamente, armament şi produse contrafăute, potrivit The Economist. Peste un miliard de dolari pe an ajung în conturile Phenianului doar din programul de „recrutare” forţată de cetăţeni trimişi la muncă în străinătate, cel mai des în vecinătatea imediată.

În eventualitatea în care SUA şi ONU ar reuşi să mai acopere din toate aceste „găuri” din sistemul de sancţiuni economice, economia nord-coreeană ar putea fi deja bine pregătită să reziste pe cont propriu. Culmea, datorită dezvoltării sectorului privat.

Economia subterană apărută în timpul foametei devastatoare din anii 1990 a prins rădăcini şi, deşi rămâne în afara legii, este tolerată de regim şi chiar a ajuns unul dintre pilonii strategiei Phenianului. Din 2013, în Coreea de Nord au apărut peste 400 de pieţe (s-ar putea spune „centre comerciale”) autorizate oficial, cu mai mult de 600.000 de standuri sau tarabe, pe lângă nenumărate talciocuri „ilegale”, care au ajuns să genereze până la 90% din veniturile gospodăriilor, potrivit Financial Times.

Acceptarea tacită a micului antreprenoriat a generat bunăstare din nimic şi complică eforturile lumii libere de a bloca economic dezvoltarea programului nuclear al Phenianului. Unii analişti merg mai departe, estimând că dacă regimul Kim nu va pune biciul pe „sectorul privat” am putea asista la o revigorare economică după model chinezesc. Dacă după testul nuclear din 2006 Coreea de Nord a putut fi convinsă să o lase mai moale prin deblocarea unor fonduri din conturi offshore, astăzi nu se ştie dacă Statele Unite şi ONU mai au la dispoziţie astfel de butoane.

Dincolo de bişniţă, agricultorii şi fabricile au voie, tot informal, să-şi caute independent clienţi în ţară pentru ceea ce produc, după ce au satisfăcut cotele de producţie impuse de stat în cadrul economiei planificate. În Phenian au ajuns să concureze şase companii de taximetrie, iar „oamenii de afaceri” îşi pot cumpăra protecţie şi privilegii prin donaţii în valută către guvern, potrivit The Economist.

Cu lansările de rachete balistice şi retorica beligerantă din ultima vreme, care au culminat săptămâna trecută prin detonarea cu succes a unei bombe cu hidrogen, obârşia sfântă de pe Muntele Paektusan a deschis un nou capitol în ciclul provocărilor. Rămâne de văzut ce răspuns vor alege de această dată Coreea de Sud, Japonia şi Statele Unite.