‘Atât timp cât persoana deţine calitatea de judecător sau procuror nu poate exercita decât activităţile specifice acestor funcţii. Numirea sau detaşarea acestora în funcţii de demnitate publică, indiferent de denumirea pe care acestea o poartă, nu poate fi acceptată prin prisma exigenţelor Constituţiei, întrucât se produce, în mod inevitabil, o modificare a felului muncii pe care aceştia o prestează, care, în realitate, justifică drepturile şi obligaţiile aferente statutului lor’, se arată în motivarea publicată marţi pe site-ul CCR.
Conform aceleiaşi surse, întregul statut al magistraţilor se axează pe rolul lor constituţional, astfel cum este definit la articolele 124, 125, 131 şi 132 din legea fundamentală.
‘Or, asumându-şi, prin diverse mecanisme [numire/detaşare], un rol diferit celui de înfăptuire a justiţiei şi/ sau de apărare a intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, se încalcă în mod direct, pe de o parte, principiul independenţei judecătorului, principiul separaţiei puterilor în stat şi dispoziţiile referitoare la rolul şi incompatibilităţile judecătorului [art.1 alin.(4), art.124 şi art.125 alin.(3) din Constituţie], iar, pe de altă parte, dispoziţiile constituţionale referitoare la rolul şi incompatibilităţile care însoţesc statutul procurorului [art.131 şi 132 din Constituţie]’, se mai menţionează în motivare.
În opinia CCR, legiuitorul nu poate reglementa nicio excepţie de la textele constituţionale ale art.125 alin.(3) şi art.132 alin.(2), evitarea incompatibilităţii constituţionale printr-un mecanism formal de suspendare din funcţie a judecătorului sau procurorului, de care Consiliul Superior al Magistraturii ia act, echivalând cu o încălcare a Constituţiei.
Curtea a constatat că sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate ale art.I pct.112 din lege, întrucât Constituţia prevede că funcţia de judecător şi cea de procuror este incompatibilă ‘cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior’.
‘Introducerea acestor incompatibilităţi chiar în textul Constituţiei a avut în vedere instituirea şi menţinerea unui statut neutru şi imparţial al persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în puterea judecătorească sau în cadrul Ministerului Public faţă de activitatea celorlalte puteri în stat. (…) Este de principiu că funcţiile de demnitate publică alese (…) sau numite (…) au, prin natura lor, fie o pronunţată componentă politică, fie o componentă administrativă, care nu are nici o legătură cu activitatea pe care judecătorul sau procurorul o exercită ‘, precizează CCR.
CCR a constatat, pe 30 ianuarie, că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este, în ansamblul său, constituţională în raport cu criticile formulate.
Potrivit unui comunicat al CCR transmis AGERPRES, Plenul CCR a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile mai multor articole din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Conform aceleiaşi surse, Curtea a respins de asemenea, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.I pct.77 (cu referire la art. 52 alin.(3)), pct.108 (cu referire la art.62 alin.(12) şi (13)) şi pct.112 )(cu referire la art.623) din acelaşi act normativ.
Pe de altă parte, Plenul CCR a constatat că mai multe articole din actul normativ, precum şi sintagmele ‘comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii’, ‘informare conformă’, ‘precum şi procedurile judiciare’, ‘ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite’, ‘precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei’, ‘nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art.5 şi art.8’ şi ‘funcţia de ministru al Justiţiei’, sunt neconstituţionale.
În comunicat se precizează că mai multe decizii, printre care şi cea privind constituţionalitatea legii în ansamblul său, au fost luate cu majoritate de voturi, în cazul altor texte fiind înregistrată unanimitate de voturi.