În 2016, cel mai ridicat procentaj de cetăţeni care trăiau în locuinţe supraaglomerate se înregistra în România (48,4%), Letonia (43,2%), Bulgaria (42,5%), Croaţia (41,1%), Polonia (40,7%), Ungaria (40,4%), Slovacia (37,9%), Grecia (28,7%), Italia (27,8%) şi Lituania (23,7%).
La polul opus, cu cele mai scăzute rate de supraaglomerare, se află Cipru (2,4%), Malta (2,9%), Irlanda (3,2%), Belgia (3,7%), Olanda (4%), Spania (5,4%), Finlanda (6,6%), Germania (7,2%), Franţa (7,7%), Marea Britanie (8%), Luxemburg (8,1%) şi Danemarca (8,2%).
Pe de altă parte, mai mult de trei persoane (34,8%) din UE locuiau în locuinţe subocupate, ceea ce înseamnă că locuinţele sunt considerate prea mari pentru necesităţile celor care locuiesc în gospodăriile respective.
În 2016, peste două treimi din populaţie trăia în locuinţe subocupate în Irlanda (70,6%), Cipru (69,6%), Malta (68,4%) şi Belgia, în timp ce mai puţin de 15% din populaţie trăia în locuinţe considerate prea mari în România (6,3%), Ungaria (8,5%), Letonia (9,6%), Grecia (10,2%), Croaţia (10,4%), Bulgaria (10,5%), Slovacia (11,4%), Polonia (14,2%) şi Italia (14,9%).