„Acest test, prevăzut de mult timp, s-a încheiat cu bine”, s-a mulţumit să anunţe ministerul, potrivit Mediafax.
Testul intervine în momentul în care presa israeliană scrie despre o dezbatere în cadrul Guvernului israelian între susţinătorii şi opozanţii unor atacuri împotriva instalaţiilor nucleare iraniene.
Potrivit unor experţi militari străini, Israelul dezvoltă de mai mulţi ani o rachetă de tip sol-sol, „Ierihon 3”, cu mai multe trepte, care ar putea fi echipată cu un focos nuclear, chimic sau bacteriologic de o greutate care poate atinge până la 1.300 de kilograme.
Racheta are o rază de acţiune cuprinsă între 4.500 şi 7.000 de kilometri, putând atinge Iranul. Israelul a procedat la mai multe teste ale acestui sistem în Marea Mediterană, ultimul pe 17 ianuarie 2008.
Israelul şi Statele Unite acuză Iranul că încearcă să se doteze cu arma nucleară, sub acoperirea unui program nuclear civil, acuzaţie dezminţită de regimul de la Teheran.
Liderii israelieni practică o politică numită a „ambiguităţii” referitoare la arma atomică, constând în a nu confirma sau nega niciodată că Israelul posedă un arsenal nuclear.
De peste 40 de ani, diferitele guverne afirmă că Israelul nu va fi „primul care introduce armament nuclear în Orientul Mijlociu”.
Însă, potrivit unor surse străine, Israelul, care a refuzat să semneze Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (TNP), dispune de cel puţin 200 de ogive nucleare, rachete cu rază lungă de acţiune şi submarine dotate cu rachete balistice.
Ca măsură de precauţie, orice program nuclear israelian este supus cenzurii militare, pe care presa israeliană o ocoleşte invocând opinii ale unor „experţi străini”.
Niciun lider israelian nu a îndrăznit, până acum, să încalce acest tabu şi să recunoască existenţa vreunui stoc nuclear.
Însă, în ultimii ani, aluziile la acest dosar sunt tot mai transparente, mai ales cele care-i aparţin preşedintelui Shimon Peres, considerat „părintele” programului nuclear israelian, lansat în strânsă cooperare cu Franţa, la sfârşitul anilor 1950.