IMM-urile din România concentrează doar 14% din venituri, deşi ponderea lor este de 96%

„Polarizarea prin concentrarea veniturilor în rândul firmelor mari se remarcă la mediul de afaceri activ din România. În total, în România sunt 690.000 de companii din care aproape 190.000 nu au activitate, iar din cele 500.000, undeva la 27.700 au peste un milion de euro, ca pondere reprezentând doar 4% din totalul firmelor active. Avem 96% microîntreprinderi, dar ele concentrează doar 14% din venituri, iar acum 10 ani concentrau 26%, în timp ce companiile mari – deşi reprezintă ca pondere doar 4% din totalul firmelor active – au ajuns să controleze 86% din venituri”, a precizat, miercuri, Iancu Guda, care a prezentat studiul propriu privind evoluţia microîntreprinderilor active în România în ultimul deceniu, în cadrul Forumului Antreprenorilor „Made in Romania – Cum să devii un antreprenor de succes”.

Totodată, acesta a subliniat că în ultimii 10 ani venitul mediu pe angajat a rămas stabil în cadrul microîntreprinderilor, dar s-a remarcat o dublare a eficienţei muncii din perspectivă comercială.

„Avem un nivel al venitului mediu pe angajat stabil în cadrul microîntreprinderilor, undeva între 0,11 – 0,12 milioane de lei pe angajat în ultimii 10 ani şi o dublare a eficienţei muncii din perspectivă comercială. Companiile mari înregistrează un venit pe angajat de 0,48 milioane lei la nivelul lui 2017. O provocare pentru firmele mici: creşterea costului cu forţa de muncă. Deşi salariul mediu nominal net a crescut în această perioadă de la 1.700 lei (anul 2008) la aproximativ 2.700 lei (anul 2017), aceste companii au un venit pe angajat stabil. Le este foarte greu să facă faţă acestei evoluţii”, a explicat Guda.

Astfel, companiile mici au avut de suferit deoarece competitivitatea scăzută a acestora a fost depăşită de cele cincisprezece majorări consecutive ale salariului minim pe economie în ultimul deceniu, alimentând creşterea costurilor.

Analiza privind privind evoluţia microîntreprinderilor active în România arată o creştere modestă a profitabilităţii companiilor cu venituri sub un milion de euro, acestea înregistrând pierderi constante în perioada 2008 – 2014 (57 miliarde lei), în timp ce profiturile raportate în ultimii trei ani au fost foarte modeste, de aproape 7 miliarde de lei.

IMM-urile româneşti, profit de 4,2 miliarde lei în 2017

Astfel, microîntreprinderile active în România au raportat un profit consolidat total de doar 4,2 miliarde lei pe parcursul anului 2017, respectiv 2,2% din nivelul veniturilor şi la jumătate comparativ cu profitabilitatea raportată de companiile mari (care înregistrează venituri peste un milion de euro). Analiza arată că, dacă veniturile şi profiturile sunt concentrate în rândul companiilor mari, pierderile sunt generalizate la nivelul întregului mediu de afaceri, adică ‘binele este concentrat, răul este dispersat’.

De asemenea, analistul subliniază că fenomenul polarizării din mediul de afaceri (accentuarea extremelor) este vizibil din perspectiva veniturilor, profiturilor, dar şi a lichidităţii companiilor, iar microîntreprinderile devin mult mai vulnerabile în contextul următoarei recesiuni prin comparaţie cu situaţia companiilor mari, amplificând fragilitatea păturii de mijloc.

Alte fenomene remarcate în ultimii 10 ani în analiza privind privind evoluţia microîntreprinderilor active în România se referă la capitalizarea scăzută, gradul de îndatorare foarte ridicat, scăderea investiţiilor pe termen scurt, nivel scăzut al eficienţei activelor, colectare mai lentă a creanţelor şi disponibilitatea şi diversificarea mai mare a stocurilor peste nivelul de echilibru.

Companiile mari, evoluţie foarte bună în ultimul deceniu 

Concluzionând, companiile mari active în România au înregistrat o evoluţie foarte bună în ultimul deceniu în defavoarea microîntreprinderilor, susţine Iancu Guda în analiza menţionată.

„Dacă firmele mari pot gestiona mai bine provocările externe (prin know-how, stabilitatea oferită de accesul la finanţare constantă şi ieftină, economiile de scală care permit accesul ieftin la materia primă şi obţinerea unor condiţii comerciale favorabile cu partenerii de afaceri), microîntreprinderile s-au dovedit foarte vulnerabile în ultimul deceniu: profitabilitatea acestora este inferioară, eficienţa angajaţilor rămâne stabilă la un nivel modest, situaţia de lichiditate este fragilă în condiţiile în care gradul de acoperire al datoriilor prin trezoreria disponibilă este foarte scăzut, creanţele se colectează mai târziu, iar stocurile înregistrează o rotaţie foarte lentă”, se precizează în analiza menţionată.

Analistul susţine că deteriorarea situaţiei financiare a microîntreprinderilor active în România are efecte nefavorabile semnificative pe termen lung, deoarece mediul de afaceri nu va beneficia la maximum de efectele pozitive pe care acestea îl generează.

Este vorba de îmbunătăţirea mediului concurenţial – prin dimensiunile lor reduse şi prin numărul mare, IMM-urile au capacitatea de a stimula concurenţa şi a slăbi în general poziţiile de monopol ale marilor întreprinderi; individualizarea puternică a produselor şi serviciilor oferite de IMM-uri şi de eficienţa activităţii desfăşurate, ceea ce contribuie la intensificarea caracterului concurenţial al pieţei; generarea celui mai mare număr de noi locuri de muncă – IMM-urile creează un număr semnificativ de noi locuri de muncă, comparativ cu cel generat de firmele mari existente deja pe piaţă, cu un cost de capital mai scăzut, acţionând ca un amortizor al fluctuaţiilor de pe piaţa muncii şi constituind cea mai importantă alternativă pentru combaterea şomajului.

„Companiile mari au bugete restrictive cu privire la expansiunea personalului şi preferă eficientizarea şi specializarea muncii prin automatizarea proceselor şi retehnologizarea activelor. Spre deosebire de acestea, companiile mici promovează o cultură organizaţională foarte antreprenorială, cu personal plurivalent foarte flexibil şi dinamic. Acest mediu este ideal pentru integrarea tinerilor în practică şi dezvoltarea spiritului antreprenorial, deoarece un an de experienţă într-o microîntreprindere poate fi valorificat mai bine decât 2-3 ani de experienţă într-o multinaţională; receptivitatea sporită la nevoile pieţei datorită contactului nemijlocit cu aceasta, rezultând astfel o mai bună adaptare a ofertei lor la cerinţele clienţilor. Prin flexibilitatea lor specifică, capacitatea de inovare, viteza mare de reacţie, IMM-urile tind să devină singurele întreprinderi compatibile cu un mediu tot mai dinamic şi complex”, se menţionează în concluziile analizei.