„Producţia zilnică medie de hidrocarburi a fost relativ stabilă în prima jumătate a anului comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, situându-se la 110 mii de barili echivalent petrol pe zi (BEP). Volumele mai mici din Ungaria, Croaţia şi Rusia au fost compensate de o producţie mai mare în Marea Britanie”. Asta scrie în comunicatul de presă al grupului Mol, emis cu ocazia publicării datelor financiare aferente primelor şase luni din 2018.
Aşadar, compania ungară, originată într-o ţară care istoric nu are resurse, produce 110.000 de barili echivalent petrol (bep), pe zi.
Petrom este cel mai mare producător de ţiţei şi gaze din sud-estul Europei, şi singura companie care extrage şi petrol şi gaze din România în cantităţi semnicative. Potrivit datelor la şase luni, producţia totală a Petrom a fost de 161.000 bep.
Aşadar, Mol, companie care este percepută drept una de rafinare şi de vânzare a carburanţilor prin staţii, a ajuns să aibă o producţie de petrol care ajunge la echivalentul a 68% din producţia Petrom, companie care, deşi este integrată, are ca obiect principal de activitate explorarea şi producţia de hidrocarburi.
Este adevărat că, spre deosebire de Petrom, Mol nu extrage decât o mică parte din subsolul ţării de origine. Compania s-a dezvoltat, treptat, la scară internaţională şi are operaţiuni de producţie în opt ţări şi de explorare în 13, inclusiv în România.
Spre deosebire de Mol, Petrom este prezentă, cu activitate upstream, doar în România şi Kazahstan, dar acolo producţia este infimă-690.000 bep în şase luni.
Este adevărat că producţia din zăcămintele operate de Mol este mică, dar compania, chiar cu aceste cantităţi mici extrase, poate spune că are un portofoliu semnificativ şi pe zona de producţie, dat fiind că subsolul Ungariei este destul de sărac. Spre exemplu, producţia zilnică de petrol,a fost în 2017, în medie, de 37.600 bep/zi, din care doar 12,8 au fost extrase din Ungaria, restul din Croaţia, Pakistan, Irak sau Marea Britanie. La gaze naturale, producţia medie zilnică a fost de 54.200 bep/zi, din care mai puţin de jumătate, adică 26.300, au provenit din Ungaria.
Vedeţi prezenţa globală a Mol pe segmentul de explorare şi producţie pe harta de mai jos:
Spre deosebire de Mol, Petrom s-a concentrat pe exploatarea resurselor din România, din ce în ce mai mici însă, şi pe redezvoltarea zăcămintelor, alături de lucrări de explorare tot în ţară. Excepţia notabilă este zăcământul de gaze din Marea Neagră (Neptun Deep) explorat înpreună cu Exxon Mobil, dar şi acesta este în zona continentală a României, iar în Kazahstan implicarea este destul de mică.
Petrom nu a avut pe partea de upstream o expansiune internaţională şi s-a bazat pe exploatarea resurselor din ţară, acest lucru fiind însă posibil să se schimbe în viitor, dacă ar fi să-i credem pe oficialii grupului austriac OMV, proprietarul companiei româneşti, care vor, mai nou, o politică de dezvoltare regională pentru Petrom, inclusiv pe segmentul upstream.
Ambele companii sunt integrate, dar Mol s-a dezvoltat mult mai mult pe parte de rafinare, distribuţie şi petrochimie, în timp ce Petrom a ales să se restrângă. Compania la care statul ungar este cel mai mare acţionar, operează direct şi prin intermediul companiilor pe care le controlează, Slovnaft şi INA, patru rafinării în Europa (una în Ungaria, una în Slovacia şi două în Croaţia), cu o capacitate de 21 de milioane de tone pe an, la care se adaugă două unităţi petrochimice, în Ungaria şi Slovacia. Direct şi prin subsidiare, grupul Mol controlează şi o reţea de benzinării de aproape 2.000 de staţii în zece ţări din Europa, inclusiv România. În plus, Mol operează şi sistemul naţional de transport al gazelor din Ungaria şi bursa de gaze de la Budapesta.
Petrom mai funcţionează cu o singură rafinărie de 4,5 milioane de tone la Brazi, după ce a închis rafinăria Arpechim cu petrochimia aferentă şi combinatul chimic Doljchim, dar a devenit producător de energie electrică, cu centrala nouă pe gaze în ciclu combinat de 860MW de la Brazi. Compania operează o reţea de aproape 800 de staţii, în patru ţări, dar în doua dintre ele (Bulgaria şi Serbia) a preluat administrarea staţiilor deţinute de OMV.