CCR a amânat până acum de două ori judecarea sesizării şefului statului asupra Legii 317, scrie News.ro.
Judecătorii CCR vor discuta marţi şi sesizarea preşedintelui asupra Legii 303 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituţioanlă în 6 iulie asupra modificării Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), după ce, la finalul lunii iunie, Senatul, în calitate de for decizional, a respins cererea de reexaminare formulată de preşedinte.
În contestaţia depusă la CCR, preşedintele spune că, la finalul lunii iunie, Parlamentul a respins cererea sa de reexaminare a legii, iar aceasta a ajuns la promulgare exact în forma iniţială.
El aminteşte că în cererea de reexaminare a acestei legi, formulată în 22 iunie, arăta că motivele, structurate în 24 de puncte, pe 28 de pagini, vizau aspecte referitoare la funcţionarea CSM şi la afectarea rolului constituţional al instituţiei, de garant al independenţei justiţiei, la exercitarea mandatului de membru al acestei autorităţi publice, precum şi la funcţionarea Inspecţiei Judiciare. De asemenea, prin cererea de reexaminare era semnalată existenţa unor norme contradictorii, a unor trimiteri la dispoziţii inexistente în conţinutul Legii nr. 317/2004, a unor dispoziţii neclare sau necorelate între ele şi chiar a unor paralelisme legislative, toate vizând necesitatea respectării normelor de tehnică legislativă de natură să asigure coerenţa actului normativ.
În sesizarea către CCR, Klaus Iohannis arată parcursul legislativ al acestei legi şi faptul că cererea sa de reexaminare a fost respinsă, nefiind clar care sunt raţiunile acestei decizii: „Deşi motivele din cererea de reexaminare trimiteau la texte concrete din legea criticată, din rapoartele comisiilor sesizate în fond ale ambelor Camere ale Parlamentului nu rezultă care sunt raţiunile pentru care s-a ajuns la soluţia respingerii acestora. De asemenea, lipsa acestor argumente ori a dezbaterii motivelor cererii de reexaminare reiese şi din dezbaterile plenului Camerei Deputaţilor. Spre deosebire de Cameră, la Senat, plenul a respins, fără vreo motivare, amendamentele formulate”.
De asemenea, Iohannis arată, invocând o decizie a CCR, că Parlamentul trebuie să reexamineze toate textele de lege la care face referire cererea preşedintelui României, precum şi pe cele care au legătură cu acestea, asigurându-se succesiunea logică a ideilor şi coerenţa reglementării.
„În acest context se impune a fi modificate chiar şi unele dispoziţii ale legii care nu au fost în mod expres cuprinse în cererea de reexaminare, dar care sunt în mod indisolubil legate de acestea (…). Prin urmare, şi în privinţa legii adoptate ca urmare a admiterii cererii de reexaminare, în măsura în care un text legal nu a format obiectul reexaminării, el nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate a legii reexaminate”, afirmă preşedintele.
El spune că, după cum s-a stabilit constant în jurisprudenţa constituţională, reexaminarea unei legi ca urmare a unei cereri formulate de preşedintele României implică o dezbatere specializată, limitată la motivele/ raţiunile/ textele cuprinse în însăşi această cerere şi arată că, în cazul acestei legi, din raportul comisiei sesizate în fond (atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat) motivarea respingerii cererii de reexaminare lipseşte.
De asemenea, Iohannis afirmă că din dezbaterile din plenul Camerei Deputaţilor nu rezultă că aceasta a dezbătut motivele de reexaminare cuprinse în cererea sa, o situaţie similară fiind şi în cazul Senatului.
„Absenţa oricăror motive de respingere a cererii de reexaminare în cadrul raportului comisiei sesizate în fond conduce la ideea că aceasta nu şi-a îndeplinit rolul constituţional, cel statuat prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de a organiza şi de a realiza actele pregătitoare pentru plenul fiecărei Camere. Această neregularitate procedurală ar fi putut fi suplinită în ipoteza în care în plen ar fi existat dezbateri specializate asupra motivelor cererii de reexaminare formulate de preşedintele României”, spune şeful statului în sesizarea trimisă CCR.
El mai arată că, în lipsa unei dezbateri specializate limitate la motivele de reexaminare, nu a fost supus la vot actul normativ reexaminat, ci a fost supus la vot, pentru a doua oară, însuşi actul normativ a cărui reexaminare s-a solicitat, inclusiv textele care nu au făcut obiectul cererii de reexaminare, cu consecinţa încălcării limitelor reexaminării.
Şeful statului mai arată că transmiterea greşită a legii aflate în procedură de reexaminare ca urmare a formulării unei cereri de reexaminare către comisiile permanente ale fiecăreia dintre cele două Camere încalcă chiar deciziile instanţei constituţionale, afectând întreaga procedură legislativă.
În 10 iulie, Senatul, în calitate de for decizional, a respins cererea de reexaminare formulată de preşedintele Klaus Iohannis cu privire la legea 303/2004 privind statutul magistraţilor. Una dintre modificările făcute la finalul anului trecut la această lege de către Comisia specială pentru legile justiţiei a fost aceea că preşedintele poate refuza o singură dată numirea procurorilor de rang înalt. În forma iniţială a legii, nu era limitat numărul de refuzuri pe care preşedintele le putea formula.
Iohannis a sesizat CCR privind această lege la câteva zile după ce judecătorii Curţii au respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de 92 de deputaţi ai PNL şi USR şi de un deputat neafiliat.
Preşedintele Klaus Iohannis anunţa, în 19 iulie, că va sesiza CCR asupra Legii 303. „Referitor la a doua dintre aceste legi, Legea 303 din 2004, acum modificată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, recent reexaminată de către Parlament, voi sesiza Curtea Constituţională, cu solicitarea fermă de a ţine cont de opiniile Comisiei de la Veneţia”, spunea atunci Iohannis.
În sesizarea de neconstituţionalitate trimisă CCR, preşedintele arată că această lege a fost adoptată în cadrul unei sesiuni extraordinare a Camerei Deputaţilor neconstituţional întrunite, iar, pe de altă parte, într-o sesiune extraordinară pe a cărei ordine de zi iniţiativa legislativă nu putea fi înscrisă la momentul convocării Camerei Deputaţilor.
Şeful statului mai spune că, prin decizia nr. 45/2018, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea unui număr de 12 puncte din legea de modificare a Legii nr. 303/2004 şi a unui număr important de dispoziţii şi sintagme aflate în strânsă legătură cu acestea. „Cu toate acestea, o serie de dispoziţii din legea transmisă la promulgare ridică în continuare probleme, unele dintre modificări fiind, prin ele însele, neclare şi contradictorii, aspect cu consecinţe grave asupra exigenţelor calităţii legii, impuse de Legea fundamentală, de natură să genereze un puternic impact negativ asupra bunei funcţionări a sistemului judiciar”, mai arată preşedintele în sesizarea trimisă Curţii Constituţionale.
De altfel, toate cele trei legi ale Justiţiei – Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legea 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – au fost atacate la Curtea Constituţională de către preşedintele Klaus Iohannis care, de asemenea, le-a trimis la reexaminare, dar Parlamentul i-a respins toate solicitările, adoptând legile în forma iniţială.
Cele trei legi ale Justiţiei au fost atacate la CCR şi de către PNL şi USR, iar sesizarea acestora asupra modificărilor Legii 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă de judecătorii Curţii în 17 iulie.
Comisia de la Veneţia a emis în 13 iulie o opinie preliminară în legătură cu modificările la cele trei legi ale justiţiei din România, formulând o serie de recomandări, între care menţinerea rolului preşedintelui şi al CSM în numirea/revocarea procurorilor de rang înalt, renunţarea la schema de pensionare anticipată a procurorilor, eliminarea sau redefinirea prevederilor care le permit procurorilor şefi să invalideze, ca neîntemeiate, soluţiile procurorilor. Experţii Comisiei de la Veneţia consideră că noile prevederi ar putea conduce la o presiune excesivă asupra judecătorilor şi procurorilor, subminând independenţa sistemului judiciar şi a membrilor săi.