„Creşterea salariilor de bază ale medicilor şi asistentelor medicale are un impact pozitiv restrâns asupra tendinţei de migraţie, cu mult mai mic decât cel estimat. Impactul optim a fost ratat din cauza distorsiunilor pe care legea salarizării le-a introdus în sistemul de sănătate. Cel mai relevant aspect îl constituie procentul pe care-l are tendinţa de migraţie asupra medicilor – categoria care a beneficiat de cele mai mare creşteri ale veniturilor salariale”, se arată în cercetarea comandată de Federaţia „Solidaritatea Sanitară” (FSS).
Potrivit sursei citate, există instrumente care pot reduce impactul migraţiei, dar care nu sunt utilizate. Cel mai evident aspect îl constituie mulţimea intervenţiilor pozitive, în favoarea creşterii calităţii vieţii profesionale a salariaţilor din sănătate şi a scăderii tendinţei de migraţie, pe care le permit negocierile colective, respectiv Contractul colectiv de muncă la nivel de sector.
„Deşi negocierea şi încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de sector a fost asumată prin Acordul cu Guvernul, această obligaţie nu a fost îndeplinită nici până la ora actuală”, precizează FSS.
Sindicatele din sănătate atrag atenţia că, din cauza discontinuităţilor din politica de salarizare, fenomenul migraţiei, care afecta până acum în special medicii şi asistentele medicale, tinde să se extindă rapid, în masă, la toate categoriile profesionale. În condiţiile în care acest efect survine pe fondul unui deficit în creştere de forţă de muncă, impactul negativ riscă să fie unul foarte puternic, aproape similar cu cel pe care îl are migraţia medicilor şi asistentelor medicale.
„Singurul aspect pozitiv îl constituie faptul că, în absenţa măsurilor adoptate împreună cu Ministerul Sănătăţii în această primăvară, situaţia ar fi fost de-a dreptul dezastruoasă. Reţinem însă că Ministerul Sănătăţii nu a reuşit încă să utilizeze eficient toate instrumentele pe care le are la îndemână în combaterea fenomenului migraţiei”, afirmă FSS.
Astfel, conform studiului, circa 78% dintre respondenţi (83,7% dintre respondenţii medici şi 74,4% dintre respondenţii asistente medicale) au indicat că au luat în considerare posibilitatea de a migra pentru muncă, iar aproape 26% dintre medici şi aproximativ 19% dintre asistentele medicale au indicat că au lucrat anterior în străinătate pe perioade variabile de timp.
Intenţia clară de a migra pentru muncă este situată la nivelul a circa 23% (aproximativ 24% dintre medici şi aproape 19% dintre asistentele medicale). 17% dintre respondenţi au indicat că sunt hotărâţi şi foarte hotărâţi să-şi caute un loc de muncă în străinătate. Per ansamblu, dorinţa expresă de a rămâne în ţară este situată între 16% şi 19%; doar circa 23% dintre asistentele medicale şi aproape 17% dintre medici au indicat faptul că nu au intenţionat niciodată să migreze pentru muncă, aceasta putând fi considerată zona de stabilitate certă a profesioniştilor din sănătate.
Specialităţile cu procentele cele mai mari de salariaţi care au indicat hotărârea de a emigra sunt următoarele: ATI – 6,46%, Chirurgie – 5,44%, UPU- 4,08%, Pediatrie – 3,06%, Radiologie – 1,70% şi Oncologie – 1,36%.
Din perspectiva factorilor locali (tip push) care influenţează/determină decizia de a emigra, distribuţia răspunsurilor – date de toţi subiecţii – pentru cele mai importante variabile este următoarea: condiţiile de lucru din unităţile sanitare româneşti – 23,62%, condiţiile de viaţă/civilizaţie din România – 21,95%, nemulţumirea faţă de venitul actual – 19,15%, dificultăţile de realizare profesională în România – 10,3%.
În privinţa factorilor externi (pull) care influenţează/determină decizia de a emigra, respectiv atrag specialiştii din sănătate să lucreze în alte state, distribuţia răspunsurilor – date de toţi subiecţii – pentru cele mai importante variabile este următoarea: condiţiile de viaţă mai bune din ţara de destinaţie (nivelul de civilizaţie) – 26,34%, veniturile salariale mai mari – 21,31%, respectul de care se bucură profesioniştii – 19,79% şi condiţiile de lucru mai bune – 15,48%.
În domeniul schimbărilor care ar putea reduce tendinţa de migraţie, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă este soluţia indicată de numărul cel mai mare de respondenţi (56%) – dintre cei care intenţionează să plece – ca măsură ce ar putea determina renunţarea la intenţia de a emigra, urmată de creşterea veniturilor salariale (44%); asistentele medicale optează în primul rând pentru creşterea veniturilor salariale, în timp ce medicii pun un accent mare pe îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Distribuţia răspunsurilor sugerează necesitatea a două direcţii complementare de intervenţii pentru diminuarea tendinţei de migraţie: creşterea veniturilor pentru asistentele medicale şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă pentru medici.
„Abordarea de ansamblu indică faptul că veniturile salariale actuale nu se situează pe primul loc al factorilor care contribuie la reţinerea salariaţilor în ţară, acesta fiind ocupat de obligaţiile de familie. Dacă ţinem cont de acest răspuns, cea mai eficientă abordare pare să fie cea privitoare la armonizarea vieţii profesionale cu viaţa de familie. Veniturile salariale actuale sunt indicate în măsura cea mai mare de medici ca factori ce determină rămânerea în ţară. 43% dintre salariaţii care nu au declarat în mod explicit că nu doresc să plece indică drept motiv al plecării condiţiile de lucru şi de avansare profesională, acesta fiind un domeniu relevant de intervenţie în vederea stopării migraţiei. Condiţiile de viaţă mai bune din ţările de destinaţie, ca factor de atracţie, constituie numitorul comun pentru toate categoriile profesionale”, atrage atenţia FSS.
Totuşi, circa 42% dintre respondenţi au indicat că au colegi/colege care au lucrat în străinătate şi s-au întors să lucreze în România. Principalele efecte asupra celor care au lucrat anterior în străinătate sunt legate de creşterea pregătirii şi eficienţei profesionale, respectiv a atitudinii faţă de pacienţi.
„Chiar dacă asocierea migraţiei cu deficitul de personal este un loc comun în mentalul colectiv, precizăm că fenomenul caracterizează într-o măsură foarte mare trecutul (impactul lui fiind mai redus în prezent), având la bază două cauze: plecările din cauza migraţiei (la care s-au adăugat plecările fireşti, în special prin pensionare) şi blocarea posturilor. Cu alte cuvinte, statul a acţionat ca un potenţator al efectelor migraţiei o bună perioadă de timp, situaţia cunoscând acum schimbări semnificative”, arată studiul.
Federaţia Solidaritatea Sanitară subliniază că analiza de ansamblu arată că aceste creşteri salariale din ultimii trei ani au determinat scăderea tendinţei de migraţie în cazul a circa 31% dintre salariaţi. În acelaşi timp, circa 43% dintre respondenţi au indicat că aceste creşteri salariale nu le-au modificat intenţia de a migra pentru muncă.
Potrivit studiului, 55% dintre asistentele medicale au indicat că majorările salariale nu au efect asupra intenţiei salariaţilor de a migra, în timp ce doar 42% dintre medici au indicat acelaşi lucru.
„Majoritatea medicilor se declară mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de veniturile obţinute, în timp ce asistentele medicale sunt împărţite în mod aproape egal între mulţumire şi nemulţumire faţă de veniturile obţinute. Mai exact, 64,55% dintre medici se declară mulţumiţi şi foarte mulţumiţi de veniturile obţinute; doar 13,66% dintre ei se declară nemulţumiţi şi foarte nemulţumiţi. În acelaşi timp, 39,21% dintre asistentele medicale se declară mulţumite şi foarte mulţumite de veniturile obţinute; doar 38,99% dintre ele se declară nemulţumite şi foarte nemulţumite. Respondenţii aparţinând restului categoriilor de personal se situează în marea lor majoritate de parte nemulţumiţilor”, relevă documentul.
Cercetarea a fost comandată de Federaţia „Solidaritatea Sanitară”, fiind realizată de Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Socială „Solidaritatea” (CCDSS) în perioada 12-18 septembrie 2018 pe un eşantion de 1.253 salariaţi din sectorul de sănătate. Eşantionul este reprezentativ pentru categoriile profesionale medici şi asistente medicale. Cercetarea face parte din Strategia de acţiune bazată pe dovezi, implementată de FSS.
Studiul are ca subiecţi exclusiv salariaţii din sănătate, fiind reprezentativ pentru categoriile profesionale medici şi asistente medicale, pentru restul categoriilor profesionale datele având doar caracter informativ. Precizăm că informaţiile privitoare la alte categorii de personal indică o pondere în creştere a intenţiei de a migra pentru muncă. În măsura în care aceste informaţii vor fi confirmate de cercetări ulterioare fenomenul poate fi considerat unul îngrijorător, fiind de natură a afecta semnificativ activitatea unităţilor sanitare, deoarece el survine în contextul unui deficit de forţă de muncă, înlocuirea celor plecaţi – indiferent de calificarea lor – devenind din ce în ce mai dificilă. Cu alte cuvinte, deficitul de specialişti din sectorul public de sănătate (valabil mai ales pentru unele specializări) tinde să fie dublat de un deficit general de personal.
Personalul auxiliar (infirmiere şi îngrijitoare – în special) este în ascensiune din perspectiva tendinţei de migraţie, probabil şi datorită unei nişe specifice de activitate existentă în occident (ex. îngrijire bătrâni la domiciliu).