Guvernul României ar putea avantaja deliberat unii investitori în energie în defavoarea altora – avertisment EPG

Politica asumată de Guvernul României pentru a stimula investiţiile în noi capacităţi de energie cu emisii reduse presupune apariţia unui cadru de reglementare bazat pe subvenţionarea unei părţi a costului energiei, pentru fiecare tehnologie, aşa numitele contracte de diferenţă (CfD). Pe baza unui studiu pe care ar trebui să îl vedem în prima parte a anului viitor, vom şti cât din preţul de producţie al fiecărui MWh produs în noi centrale nucleare, hidro, fotovoltaice şi eoliene va fi subvenţionat. De stat sau, cel mai probabil, de consumatori, prin factură.

Însă EPG aminteşte că, pentru eolian şi fotovoltaic, vor fi acceptate noi investiţii doar cu limită în zonele de dezvoltare în care ar urma să fie împărţit teritoriul României, şi asta abia după anul 2025. Iată ce spun cei de la EPG pe această temă.

“Ca mijloc de promovare a SRE, Ministerul Energiei are în vedere utilizarea instrumentului contractelor pentru diferență (CfD) pentru organizarea de licitații pentru noi capacități de energie eoliană și fotovoltaică. Dar draftul PNIESC ( Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice 2021-2030 n.red.)  menționează, la paginile 76-77, anul 2025 ca termen până la care „se estimează că se vor elabora studii care să permită instituirea a cel puțin 10 zone de dezvoltare a centralelor eoliene și fotovoltaice pe teritoriul național, fiecărei zone fiindu-i stabilită delimitarea și capacitatea maximă ce poate fi instalată.”

Însă un termen atât de prelungit este de neînțeles și de neacceptat. El stârnește suspiciunea că CfD poate fi utilizat ca mijloc de promovare selectivă a anumitor tipuri de energie cu emisii scăzute și de întârziere deliberată a altora. Nu există nici un motiv tehnic sau administrativ pentru ca un astfel de studiu de nivel național să nu poată fi elaborat de către Ministerul Energiei și dezbătut public în cursul anului 2019, astfel încât cel târziu în 2020 să fie organizate primele licitații de capacitate pentru SRE-E pe bază de CfD. Exemplul Poloniei, care tocmai a realizat acest lucru cu succes în luna noiembrie 2018 pentru o capacitate eoliană de 182 MW, demonstrează fără echivoc aplicabilitatea acestei abordări, care are și virtutea de a introduce un necesar element de competitivitate în promovarea energiilor verzi”.

Detalii despre zonele de dezvoltare, în textul de mai jos:

România va fi împărţită în zece zone de vânt şi soare în care să se pună turbine şi panouri. Ce spune industria regenerabilelor

România avea, la finalul anului 2017, capacităţi de energie regenerabilă de circa 5.000 de MW care primeau certificate verzi, plătite apoi de consumatori, prin facturi, din care 3.105 MW eoliene, 1.360 MW fotovoltaice, 342 MW hidro şi 142 MW biomasă şi biogaz. Tot ca surse de generare cu emisii reduse de carbon România mai are circa 6.400 MW instalaţi în centralele Hidroelectrica şi 1.400 MW instalaţi în cele două unităţi ale centralei nucleare de la Cernavodă.

Asociația Energy Policy Group este un think-tank independent, non-profit, cu sediul în București, specializat în politici energetice, analiza piețelor de energie și strategie energetică, potrivit propriei caracterizări.