Cui foloseşte căderea leului? Cursul de schimb a devenit regulatorul deficitelor României

În lipsa tranzacţiilor pe piaţa interbancară (volumul mediu zilnic al tranzacţiilor a scăzut cu o treime în luna ianuarie faţă de luna decembrie), a panicii instaurate pe pieţele financiare din România şi a aşteptărilor pieţei pentru modificarea OUG 114, moneda naţională a pierdut peste 2% din valoare în nici trei săptămâni din 2019.

În scrisoarea trimisă de primviceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, către Ministerul Finanţelor pentru a arăta impactul OUG 114 asupra stabilităţii financiare, reprezentanţii băncii centrale subliniau că, „în cazul cursului de schimb RON/EUR, şocul aplicat (n.a. – într-unul din scenariile prezentate de BNR) este redus, moneda euro fiind presupusă a se aprecia cu 7,4% în primul an, cu o uşoară apreciere ulterioară, deprecierea cumulată fiind de 4,4% la finele anului 2020.”

Acum, economistul şef al BCR, Horia Braun Erdei, a spus „este justificată deprecierea leului, este normal ca după apariţia OUG 114, investitorii de portofoliu să se uite mai sceptic, băncile, fondurile de investitţii şi cele de pensii private să-şi reducă cumpărăturile de titluri de stat şi după caz, de acţiuni”.

În context, contează şi faptul că BNR a rămas doar cu două instrumente de politică monetară în lupta cu inflaţia şi o eventuală criză financiară: rezervele minime obligatorii (RMO) şi cursul de schimb.

Cel mai important instrument de politică monetară, dobânda, a dispărut odată cu publicarea OUG 114.

Mai există operaţiunile REPO şi DEPO (operaţiuni de atragere sau eliberare de lichiditate în piaţa interbancară). În trimestrul IV al anului trecut, BNR a utilizat din plin REPO pentru a ţine în frâu nivelul ROBOR, care creştea foarte rapid pe fondul lipsei de lichiditate din piaţă. În trei săptămâni din ianuarie 2019, BNR a utilizat de două ori DEPO pentru a atenua din căderea leului.

Cu toate acestea, lichiditatea mare din piaţă (pe 25 ale lunii se fac plăţile companiilor către buget, ceea ce a condus la o uşoară creştere a ROBOR), panica deţinătorilor de lei şi raţionamentul investitorilor sofisticaţi (când statul cheltuie mai mult decât îşi permite cursul se depreciază) au dus la deprecierea leului.

Avantaje

În ciuda aparenţelor însă, deprecierea leului are şi părţi bune pentru evoluţia viitoare a economiei româneşti

Deficitul comercial record (a atins 13,4 miliarde de euro în primele 11 luni din 2018, iar cumulat pe patru ani, el depăşeşte cu mult datoria publică a României) reclama o depreciere a leului încă de la finalul anului trecut. Din acest puct de vedere, singura problemă acum este dată de amplitudinea deprecierii într-un orizont de timp foarte scurt.

Un leu slab scumpeşte importurile şi stimulează producţia internă. Prin stimularea producţiei şi susţinerea antreprenorilor locali, scad importurile şi implicit se reglează deficitul comercial (diferenţa dintre volumul importurilor şi cel al exporturilor). Odată cu creşterea producţiei, creşte şi volumul de activitate şi implicit veniturile la buget.

La felul în care arată acum dezechilibrul celor două deficite: bugetar şi comercial, este de aşteptat ca în continuare să avem perioade de depreciere accentuată a leului, urmate de perioade de apreciere a monedei naţionale, perioade care vor alterna probabil pe tot parcursul anului pentru a contrabalansa dezechilibrele produse în mare parte de politica fiscală şi lipsa unor instrumente de politică monetară.

Horia Braun a mai spus pentru noi că este normal să ne aşteptăm la o volatilitate mai mare a cursului în acest an şi nu este convins că BNR va mai fi activă să intervenă în piaţa monetară în actualele condiţii (lipsa pârghiei dobânzi în controlul pieţei mometare şi atacurile repetate la adresa BNR, atacuri care îi măresc vulnerabilitatea).