În prima categorie putem să încadrăm provocări din categoria impozitării efective a corporațiilor transnaționale, taxarea serviciilor digitale sau controlul comerțului electronic. Cea de-a doua categorie face referire la echilibrul fragil existent între politicile fiscale și cele de mediu sau de sănătate, de exemplu.
Cu toate acestea, în contextul actual, caracterizat printr-o dinamică accentuată a mediului extern, dictată preponderent de avansul progresului tehnologic, orice încercare a guvernelor de a elabora politici fiscale care să răspundă obiectivelor sociale riscă să fie acompaniată controverse la nivelul opiniei publice. Exemple notabile în acest sens sunt oferite de încercările de reglementare a autoturismelor electrice sau a celor autonome, taxarea suplimentară a ambalajelor din plastic, introducerea de taxe pe viciu pentru produsele cu un conținut ridicat de zahăr dar si impozitarea noilor produse din tutun, comercializate actualmente ca produse cu potențial de risc redus pentru sănătatea consumatorilor.
Produsele din tutun încălzit, care generează un aerosol ce poate fi inhalat, reprezintă, conform producătorilor, o alternativă mai puțin riscantă pentru fumătorii de țigări convenționale. Deși aceste produse conțin tutun, tehnologiile inovative pe baza cărora sunt dezvoltate și funcționalitățile intrinseci (lipsa combustiei, absența fumului, consumul prin intermediul unui dispozitiv electronic etc.) fac ca acestea să nu poată fi încadrate în aceleași categorii fiscale cu țigaretele tradiționale. În acest context, un număr din ce în ce mai mare de state europene au definit categorii și tratamente fiscale dedicate pentru acest tip de produse, adaptate atât proprietăților acestora cât și impactului mai redus asupra stării de sănătate a consumatorilor.
Este și cazul Italiei, unul dintre primele State Membre UE care a introdus accize pentru produsele din tutun încălzit, încă de la finalul anului 2014. Au urmat Portugalia, Serbia, Letonia, Croația, România, Grecia și altele, cristalizându-se astfel o tendință generală de taxare a produselor din tutun încălzit prin intermediul unei accize specifice, calculată în funcție de greutatea tutunului conținut. Această abordare este una logică, facilitând administrarea fiscală, având în vedere faptul că prezentarea produselor din tutun încălzit diferă de la un producător la altul. Cotele de impozitare variază de la o țară la alta, însă în aproape toate cazurile nivelul accizei este stabilit astfel încât să nu depășească cel mai scăzut nivel de impozitare a produselor din tutun combustibile. Există și cazuri particulare, cum este exemplul Kazahstanului, care deși a introdus o acciză specifică, calculată la kilogramul de tutun conținut, cota de impozitare este zero, urmând ca guvernul de la Astana să monitorizeze permanent evoluția consumului și a efectelor sociale aferente, urmând să ajusteze regimul fiscal aplicabil în consecință.
Discutăm aici de o politică fiscală evolutivă, dinamică. Întorcându-ne la Italia, acciza pentru produsele din tutun încălzit introdusă în anul 2014 era stabilită la un nivel de 50% din acciza aplicabilă țigaretelor. Cu toate acestea, în luna octombrie 2018, legislativul din Italia a decis să elaboreze un act normativ care propunea reducerea la jumătate a nivelului accizei aplicabile produselor din tutun încălzit, respectiv la 25% din nivelul accizei aplicabile pentru țigarete, stabilind totodată un nivel de 10% al accizei aplicabile lichidelor care conțin nicotină (utilizate în țigările electronice). Actul normativ a fost adoptat de Parlament în data de 13 decembrie, dezbaterile parlamentare concentrându-se în jurul caracteristicilor inovative, mai puțin dăunătoare ale noilor produse din tutun. Paolo Saviane, parlamentar din partea Ligii Nordului declara în acest context:
„Am reușit să reducem taxele pentru aceste produse care nu sunt atât de dăunătoare pentru sănătate, sistemul național de sănătateva beneficia de asemenea. Un număr mai scăzut de îmbolnăviri provocate de consumul de țigări înseamnă de fapt mai puțini pacienți pentru serviciile de sănătate”.
În ce direcție vor evolua politicile fiscale aplicabile noilor produse din tutun este extrem de greu de estimat la acest moment. Reprezintă cazul Italiei o evoluție atipică sau este punctul de pornire al unei tendințe pe termen lung? La fel de greu de precizat. Singura certitudine pe care o avem este accea că politicile fiscale nu pot fi statice și în mod cert nu pot fi dezvoltate doar pe criterii monetare, efectele sociale trebuind atent cântărite de fiecare dată.