Actul normativ, adoptat de Camera Deputaţilor în 19 decembrie 2018 în calitate de for decizional, prevede că nu va mai constitui infracţiune executarea fără autorizaţie a „lucrărilor de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căile de comunicaţie de orice fel, lucrărilor de artă, reţele şi dotările tehnico-edilitare, branşamente şi racorduri la reţele de utilităţi, lucrărilor hidrotehnice, amenajărilor de albii, lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, lucrărilor de instalaţii de infrastructură, lucrărilor pentru noi capacităţi de producere, transport, distribuţie a energiei electrice şi/sau termice, de reabilitare şi retehnologizare a celor existente, lucrărilor de foraje şi excavări necesare pentru efectuarea studiilor geotehnice şi a prospecţiunilor geologice, proiectarea şi deschiderea exploatărilor de cariere şi balastiere, a sondelor de gaze şi petrol, precum şi a altor exploatări de suprafaţă, subterane sau subacvatice, precum şi organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote”.
„Legea pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii are ca obiect de reglementare trecerea din sfera ilicitului penal în cea a ilicitului contravenţional a faptelor de executare fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. c), e) şi g) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Precizăm că, în forma transmisă la promulgare, legea menţionată a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională prin Decizia nr. 142 din 13 martie 2019 a respins criticile de neconstituţionalitate formulate. Dincolo de aspectele de constituţionalitate, apreciem că se impune reexaminarea de către Parlament a Legii pentru modificarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii din perspectiva oportunităţii dezincriminării faptelor prevăzute de art. 24 lit. a) prin raportare la categoriile de lucrări reglementate de art. 3 alin. (1) lit. c) şi e) din această lege, sub aspectul implicaţiilor pe care aceste măsuri legislative le au asupra siguranţei în construcţii şi a protejării unor valori sociale deosebit de importante precum viaţa, integritatea corporală sau protecţia mediului înconjurător”, se arată în cererea de reexaminare trimisă de preşedinte.
Preşedintele consideră, în cererea de reexaminare, că prin Legea nr. 50/1991, cât şi prin alte reglementări din domeniu, precum Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, se urmăreşte respectarea regimului construcţiilor, respectiv al calităţii şi disciplinei în construcţii pentru protejarea interesului general, iar Decizia nr. 142/2019, par. 41 precizează că „obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie are drept scop prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare”.
„Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că „Legea nr. 50/1991 reglementează condiţiile în care trebuie să aibă loc executarea lucrărilor de construcţii, stabilind în sarcina deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil – teren şi/sau construcţii – anumite obligaţii ce derivă din necesitatea protejării interesului general pe care sistematizarea şi amenajarea teritoriului, precum şi securitatea şi siguranţa în construcţii îl reprezintă. Ca atare, potrivit acestei legi, construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai în baza autorizaţiei de construire, ce reprezintă actul de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea şi executarea construcţiilor” (Decizia nr. 846/2007)”, se menţionează în cerere.
Preşedintele precizează că dezincriminarea executării fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute de art. 3 lit. c) şi e) din Legea nr. 50/1991, care vizează investiţii de infrastructură (autostrăzi, drumuri, poduri, apeducte, baraje), deschiderea de cariere şi balastiere, branşamente, racorduri la utilităţi, lucrări privind căile de comunicaţii, „este de natură să afecteze chiar realizarea unor investiţii publice, încurajând intervenţii neautorizate asupra autostrăzilor, drumurilor judeţene, podurilor, reţelelor electrice sau în realizarea forajelor, generând riscuri la adresa siguranţei cetăţenilor”.
„Or, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 142/2019, par. 55, legiuitorul are obligaţia de a lua măsuri „în vederea apărării valorilor sociale ocrotite prin lege, prin adoptarea instrumentelor legale necesare în scopul prevenirii stării de pericol şi a fenomenului infracţional, cu excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestui fenomen”, aspect care decurge chiar din art. 1 alin. (3) din Constituţie”, se mai arată în cererea de reexaminare a legii transmisă de preşedinte Parlamentului.