Noua conducere a statului moldovean ar urma să emită în perioada următoare un mesaj prin care să-şi exprime îngrijoararea referitoare la posibilele riscuri la adresa securităţii energetice a ţării pe care le-ar putea genera tranzacţia, dat fiind în special profilul cumpărătorului.
Tranzacţia, pe scurt
În luna aprilie, compania spaniolă Naturgy, fosta Gas Natural Fenosa, a anunţat vânzarea, pentru 141 de milioane de euro, a distribuţiei şi furnizării de energie electrică din Republica Moldova, Gas Natural Fenosa și Red Union Fenosa, către fondul de investiţii Duet Private Equity Limited. Detalii despre tranzacţie am scris AICI.
Duet Private Equity Limited ar fi o companie internaţională cu sediul în Londra şi birouri în mai multe oraşe din lume, cu o gamă vastă de investiții în diverse tipuri de active și cu o strategie de creștere în regiune. La acea data, scriam, citând două surse din piaţa românească de energie, că că în spatele acestei tranzacţii ar putea fi cunoscutul Vladimir Plahotniuc, om de afaceri şi politician din Republica Moldova, despre care presa scrie că ar fi un oligarh, şi cel mai puternic om din ţară. Informaţia nu a putut fi însă confirmată.
După ce a pierdut alegerile din Republica Moldova, Plahotniuc a parasit ţara. El a fost între timp pus sub acuzare şi de Rusia, după cum puteţi citi AICI
Trecutul
Naturgy (fosta Union Fenosa) a cumpărat încă din anii 2000 cele două firme, de distribuţie şi furnizare a energiei din Republică, dar în ultimii ani au apărut tot mai multe informaţii referitoare la intenţia lor de a le vinde. Compania avea în plan o revizuire strategică a tuturor activelor sale, după intrarea în acţionariatul său a fondului american de investiţii GIP, cu intenţia de a-şi creşte eficienţa, iar pentru asta este dispusă să renunţe la acest activ care a fost „problematic”, potrivit relatărilor presei spaniole din 2018.
Cele două companii au peste 800.000 de clienţi în Moldova şi distribuie 70% din toată energia consumată de Republica Moldova.
Potrivit unor informaţii mai vechi vehiculate în România, în trecut de achiziţie ar fi fost interesată inclusiv compania românească Electrica. Aceasta a făcut o ofertă în 2018 firmei spaniole, care însă pare că nu a fost acceptată. „Oferta de atunci a Electrica era mai mare decât preţul de acum”, ne-au spus atunci sursele noastre, dar „nu s-a mers mai departe atunci”.
Am aflat că oferta Electrica a fost de 150 de milioane de dolari. 98 de milioane de dolari, cât era valoarea companiilor rezultată din evaluare, plus alte 52 de milioane de dolari, bani pe care, în urma unei decizii a Autorităţii de Reglementare din Moldova, RED Union Fenosa urma să ii primească pe post de “devieri tarifare”. Adică nişte costuri nerecunoscute iniţial de către reglementator în tarife, din perioada 2012-2015, dar pentru care compania a primit un mecanism de recuperare în viitor.
Recuperarea acestor sume, în valoare de circa un miliard de lei moldoveneşti (circa 52 de milioane de dolari) urma să se facă timp de patru ani, începând cu 2017, plus o dobândă de 7,6% calculată anual, la sold.
Însă, sumele au fost recuperate integral în doar doi ani, inclusiv prin prisma faptului că RED Union Fenosa a avut parte în 2017 de corecţii negative. Aşadar, la finalul 2018 a recuperat in totalitate corecţiile pozitive din anii 2012-2015. Informaţia apare chiar într-un raport al auditorului, KPMG Moldova. Şi tot de acolo mai aflăm că în 2018, AGA de la RED Union Fenosa (de fapt spaniolii, care sunt acţionar unic) au decis distribuirea sub formă de divident a unei părţi din profitul nerepartizat al anillor 2012, 2013 şi 2014, în sumă de circa 776 de milioane de lei moldoveneşti, circa 44 de milioane de dolari. Ultimele plăţi au fost făcute în decembrie 2018.
Aşadar, mai valorau cele două companii 150 de milioane, cât voia să dea Electrica şi, mai ales, 141 de milioane, cât a oferit acel fond de investiţii, în condiţiile în care nu mai primeau acele “corecţii pozitive” iar spaniolii deja au scos din firmă acei bani? Greu de spus, este un semn de întrebare, dar nu acesta este cel mai mare.
Temerile
Dincolo de întrebarea de mai sus (ce investitor acceptă să cumpere un business posibil supraevaluat?) principalele temeri ţin de însuşi cumpărător. Naturgy şi Duet au semnat înţelegerea în aprilie, iar tranzacţia trebuia finalizată luna trecută, ceea ce încă nu s-a întâmplat, spun sursele noastre. Autorităţile de la Chişinău nu pot, în final, bloca această tranzacţie, dar o pot îngreuna, prin prisma faptului că este vorba despre o infrastructură critică a statului. Şi pot cere explicaţii suplimentare. Ceea ce ar fi şi început să facă, iar primele răspunsuri stârnesc nişte temeri.
Întâi, cine este Duet Private Equity Limited?
În afara faptului că face parte din Duet Group, o companie de investiţii globală care are sediul în Hong Kong şi birouri la New York şi Londra şi că este o afacere fondată în anul 2002 de către Henry Gabay, prea multe informaţii nu ni se oferă.
Însă apar nişte referinţe care nu sunt deloc de bun augur şi care pot ridica semne de întrebare. Spre exemplu, în 2017, Duet Asset Management, parte a Duet Group, a primit o amendă de un milion de dolari de la NFA, instituţia de autoreglementare a industriei derivatelor din Statele Unite. Motivul: compania ar fi folosit banii atraşi de la mai mulţi creditori în interesul lui Gabay şi ale unor firme afiliate lui, fără să îi informeze, şi, în plus ar fi fost vorba şi despre publicitate înşelătoare. Compania a fost obligată să comunice aceste aspecte tuturor partenerilor ei de afaceri.
În plus, o altă tranzacţie a celor de la Duet merită menţionată.
Chiar în luna ianuarie a acestui an, Duet Group Ltd a cumpărat integral acţiunile ABLV Bank Luxemburg, de la banca-mamă, ABLV AS din Letonia (cu acţionariat offshore), aflată în lichidare. Până aici, nimic special, dar ar trebui să vă aduceţi aminte de ceea ce s-a numit “Laundromat”, sau cea mai mai mare schemă de spălat bani din Europa de Est, în care au fost implicaţi peste 500 de oameni şi prin care persoane grele din Rusia ar fi scos din ţară peste 20 de miliarde de dolari, prin intermediul mai multor bănci din afara Rusiei. Şi, după cum puteţi vedea AICI, ABLV este pe lista băncilor prin care s-ar fi transferat banii. În acest caz, aproape 282 de milioane de dolari, dacă relatările presei sunt corecte.
De ce ar cumpăra o companie globală de investiţii o astfel de bancă, în faliment şi legată de un scandal-monstru? Iarăşi o întrebare fără răspuns.
Şi încă o asociere cel puţin interesantă. Potrivit surselor noastre, autorităţile din Moldova ar fi solicitat investitorilor de la Duet să spună şi cu ce bani vor finanţa tranzacţia. Iar aici apare numele Emma Capital, entitate cu care cei de la Duet au spus că s-au asociat în vederea preluării distribuţiei şi furnizării de electricitate din Republica Moldova.
Fondul de investiții Emma Capital este controlat de omul de afaceri ceh Jiri Smejc, partener cu Petr Kellner, cel mai bogat investitor din Cehia şi care nu este deloc strain de România. Cea mai cunoscută afacere pe care o are la noi este Premier Energy. Adică fosta Petrom Distribuție Gaze, care a fost vândută de compania petrolieră unui offshore din Cipru, Litagne Limited, controlat de Smecj.
Compania este furnizor de gaze şi are concesionat şi serviciul de distribuţie în zeci de localităţi din România, după cum puteţi vedea AICI
Compania a fost pe lista iniţială a furnizorilor care primeau gaze din producţia internă la preţ plafonat, în forma iniţială a OUG 114, care a fost ulterior modificată, în sensul că livrarea de gaze româneşti la preţ plafonat a fost limitată doar pentru populaţie şi centralele termice.
Aşadar, noile autorităţi de la Chişinău par a avea suficiente motive de preocupare în legătură cu aceasta tranzacţie care ar urma să decidă viitorul proprietar al reţelei electrice a ţării. Mai ales că, potrivit surselor noastre, investitorii nici nu ar fi avut discuţii cu reglementatorul referitoare la cadrul viitor de reglementare a afacerii pe care o vor prelua, în condiţiile în care distribuţia de electricitate este un business cu o rată de profit stabilită de stat. Şi mai ales în condiţiile în care în acest business reglementat profiturile, care depind de politica statului, nu sunt deloc explozive, iar reţelele electrice necesită în permanenţă investiţii.