Producătorul de țigarete JTI susține că propunerea legislativă prin care se dorește, printre altele, interzicerea vapatului în spații publice, poate aduce și în România problemele grave generate de demersuri similare în alte țări.
Compania dă exemplul Irlandei unde contrabanda a ajuns la 33% din piață, dar și al Marii Britanii unde s-a interzis expunerea produselelor din tutun în punctele de vânzare în aprilie 2015, , iar după patru ani, conform datelor Oficiului Național de Statistică din Regatul Unit, nu există nicio dovadă că interdicția ar fi dus la accelerarea scăderii ratei fumatului în rândul tinerilor. În plus, datele KMPG arată că, la cinci ani după interzicerea expunerii la raft, contrabanda a crescut de la 10% la 18%.
„Un efect similar în România ar însemna dublarea pieței negre și pierderi de peste un miliard de euro la buget”, JTI.
Și în Franța, la un an după implementarea unor restricții disproporționate similare, Ministerul Sănătății a admis că acestea nu au avut efectul scontat.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în Europa, unde s-au concentrat în ultimii ani cele mai multe restricții în domeniul tutunului, rata fumatului era în 2013 de 28% dar, în 2019, procentul a crescut la 29%.
„Aplicarea unor supra-reglementări care exced Directiva tutunului, (transpusă recent în legislația românească), în state precum Marea Britanie, Franța sau Irlanda nu doar că nu a redus consumul de tutun, dar a determinat creșterea contrabandei cu țigarete, facilitând accesul consumatorilor și în special al minorilor, la produse ieftine, cumpărate fără niciun control de pe piața neagră sau pe sub tejghea. În plus, pe tot lanțul economic s-au înregistrat pierderi: producători, comercianți, stat, consumatori. Pe de altă parte, inițiatorii ignoră cu bună știință normalitatea altor state, care nu au recurs la restricționări forțate: Germania, Austria, Cehia etc.”, transmite JTI.
Compania subliniază că în companiile de tutun sunt angajați direct aproape 3.500 de oameni și indirect de zece ori pe atât. De asemenea, că circa 75% din prețul unui pachet de țigarete reprezintă taxe și că industria tutunului este al doilea mare contribuabil la bugetul statului, cu peste 3 miliarde de euro virate anual sub formă de accize, TVA, impozit pe profit, taxe vamale, impozit pe salarii, contribuții, taxe locale etc.
„În legătură cu PL 443/2019 , JTI îsi exprimă profunda îngrijorare cu privire la puzderia de date fantasmagorice cu care activiștii anti-tutun au inundat spațiul public, încercând să inducă în eroare Legiuitorul. Acestea nu au nicio bază reală, fiind adesea contradictorii, din cauza metodologiilor „creative” de calcul folosite de așa-numiții experți în sănătate publică erijați în economiști sau cercetători. De exemplu, pentru „costul economic al fumatului în România”, un concept avansat de 2035 fără tutun, este indicat drept „cel mai nou raport” de acest gen un studiu obscur al unor organizații internaționale, pentru anul…2012. Concluzia acestuia e că „paguba” ar însuma 24 miliarde lei. A se compara cu 1,2 miliarde lei, echivalent al „impactului economic atribuibil fumatului”, cifră vehiculată la o conferință de presă a unui alt ONG internațional anti-tutun, European Network Smoking Prevention, pentru același an, 2012. În niciuna dintre ipoteze – și fără a mai pune la socoteală că, în cei șapte ani care au trecut de atunci, legislația în domeniu s-a modificat de mai multe ori – suma nu ar avea cum să reprezinte, în anul de grație 2019, 5% din bugetul sănătății și 4,2% din PIB”. se arată în punctul de vedere menționat.
Inițiativa legislativă urmărește să restricționeze și produsele cu risc redus, prin extinderea definiției fumatului („a inspira fum rezultat din ardere/combustie”) la vapat („a inhala vapori/aerosoli rezultați prin încălzire) și interzicerea vapatului în locurile publice.