Jumătate din importurile de electricitate ale României au venit din state non-UE, unde se produce din cărbune, fără costurile noastre cu poluarea

Raportul Transelectrica cu datele operaţionale pentru anul trecut are un capitol special cu fluxurile transfrontaliere de energie electrică. În total, importurile au crescut cu 95%, până la 5,5 TWh, iar exporturile au scăzut cu 25%, până la 4 TWh.

„A scăzut exportul pe graniţele cu Serbia, Ungaria și Ucraina și a crescut pe granița cu Bulgaria iar importul a scăzut pe granița cu Bulgaria și a crescut semnificativ pe liniile de interconexiune situate în zonele deficitare în producție de energie electrică (pe granițele cu Ungaria și cu Ucraina), dar şi o creştere de 143% pe linia de interconexiune situată în zona excedentară în producție de energie electrică, respectiv granița cu Serbia”, arată datele Transelectrica.

Să vedem acum, concret, cum au evoluat importurile din fiecare reţea vecină

Bulgaria. Importurile de energie electrică au scăzut cu 18%, până la 993 GWh, faţă de anul precedent, când s-au consemnat 1,2 TWh. Exporturile au crescut până la 2,7 TWh (31% creştere). Este singura ţară vecină cu care avem încă excedent.

Serbia. Importurile au crescut cu 142% faţă de anul precedent, până la 538 GWh, în 2019, în timp ce exporturile au scăzut cu 43%, de la 1,79 TWh la 1 TWh

Ungaria. Singura piaţă din Europa cu care România este cuplată pentru pieţele intrazilnice şi cea de-a doua zi. Importurile s-au triplat în 2019 faţă de 2018 (1,97 TWh faţă de 588 Gwh), iar exporturile au scăzut de aproape cinci ori: 227 GWh faţă de 1,04 TWh

Ucraina. De departe piaţa vecină cu care avem cel mai mare deficit, în condiţiile în care exporturile româneşti de energie spre Ucraina au ajuns practc aproape de zero, dar exporturile au crescut de circa două ori şi jumătate faţă de anul 2018. Exporturile au fost de doar 39 GWh (448 GWh în 2018), în schimb importurile au crescut de 2,5 ori, de la 807 GWh la 2,02 TWh.

Ce concluzii se pot desprinde

Ucraina a devenit în 2019 principala sursă de import de energie electrică a României, cu 2 TWh importaţi din cei 5,5 TWh. Este posibil ca o parte din energie doar să fi tranzitat reţeaua noastră, spre Ungaria (posibil), ca şi în celelalte cazuri, dar acest lucru nu schimbă prea mult situaţia.
Dacă luăm în calcul şi explozia importurilor din Serbia, 46 % din importurile româneşti au provenit din state non-UE. Anul precedent, la importuri de 2,8 TWh, din cele două state au intrat în reţeaua Transelectrica puţin peste 1 TWh, deci cam 35%. Este important pentru că aceste pieţe nu se supun mecanismului EU-ETS, şi energia ajunsă în reţeaua noastră este produsă în termocentrale, în special pe cărbune, care nu au costurile de mediu ale centraelelor noastre, costuri care au crescut foarte mult, din cauza creşterii preţurilor certificatelor de emisii. Un text despre această situaţie, aici:

România plătește din greu emisiile de CO2 pentru propria producţie de electricitate, dar importă energie din cărbune din afara UE, fără taxe. De ce ar fi nevoie de taxe la import

Faptul că am ajuns importator net din Ungaria, cu un sold negativ substanţial, de aproape 1,8 TWh (în 2018 am fost pe excedent) arată că energia românească este tot mai puţin competirivă în termeni de preţ cu cea din zonă-energia „curge” dinspre piaţa ieftină spre cea scumpă.  Dincolo de deficitul de generare (care şi el a dus preţiurile de la noi în sus, pe lângă costurile cu emisiile), apariţia acestui deficit arată că, în condiţiile în care pieţele se vor „lega” şi mai strâns, importurile din reţeaua ungară, de fapt şi din cea cea central şi vest-europeană, ar putea continua să crească şi mai mult, din considerente de preţ.