Cât costă coronavirusul? Maximum 1,3% din PIB-ul mondial în 2020. Covid 19 nu a depăşit încă impactul SARS sau HIV – Rădulescu, BT

În ultimele zile percepția de risc pe piețele financiare internaționale s-a intensificat, în contextul propagării epidemiei virusului corona dinspre Asia spre Europa și alte continente.

„Fluxurile de capital s-au reorientat dinspre acțiuni spre titluri de stat, determinând ajustări de amploare (într-un interval foarte scurt de timp) pe indicii bursieri și scăderea costurilor de finanțare pe termen lung din SUA (prima economie a lumii) spre niveluri minime istorice. Subliniem însă faptul că ritmul cazurilor confirmate cu virusul corona traversează o tendință de decelerare, iar rata vindecărilor a crescut semnificativ în perioada recentă (inclusiv ca urmare a măsurilor implementate de autorități la nivel mondial)”, precizează Adrian Rădulescu în analiza sa.

Pornind de la evoluţia indicelui bursier American Dow Jones, ecoonomistul şef al Băncii Transilvania face comparaţia cu scăderile înregistrate de acesta în momentul declanşării unor alte epidemii care au generat şocuri economic financiare. „Ajustările la nivelul indicelui bursier Dow Jones (poate cel mai important barometru macro-financiar mondial în ultimele decenii) nu au depășit încă nivelurile din perioada incidenței unor șocuri medicale similare în trecut (virusul HIV în vara anului 1981 și epidemia SARS în primul trimestru din 2003)”, spune Rădulescu

De asemenea, menționăm faptul că declinul indicelui Dow Jones de la maximul istoric până acum încă nu a depășit pragul de 20% (care semnalează intrarea în „bear market”, caz în care am putea asista la precipitarea finalului ciclului economic post-criză, cel mai lung din istoria SUA).

Efectul Covid 19 asupra PIB mondial – între 0,1% şi 1,3%. Pentru China, scăderea este de 5,6%

Pe de altă parte, concomitent cu măsurile medicale pentru limitarea propagării epidemiei autoritățile responsabile cu implementarea politicilor economice au în vedere măsuri de stimulare, atât în China, dar și în Europa (cazul Germaniei, mai ales că prima economie a UE dispune de un amplu spațiu fiscal, după excedentul bugetar acumulat în ciclul post-criză).

De asemenea, distorsiunile din ultimele săptămâni la nivel de lanțuri de producție/distribuție au fost temporare în China (a doua economie a lumii), rata de utilizare a capacității instalate revenind gradual spre potențial.

Andrei Rădulescu menţionează că primele estimări indică un impact marginal la nivelul economiei mondiale (FMI a redus prognoza pentru ritmul anual al PIB-ului mondialdin 2020 de la 3.3% la 3.2%) (previziunea pentru economia Chinei a fost diminuată de la 6% la 5.6%).

„Alte estimări indică faptul că pierderea totală cauzată de epidemie la nivel mondial nu ar depăși 1.3% din PIB în 2020. Nu în ultimul rând, mai mulți economiști și-au revizuit recent prognoza pe economia mondială și pe economia Chinei în convergență cu experiența șocurilor naturale/medicale anterioare –impact în „V”(deteriorarea ritmului de creștere pe termen foarte scurt(T1), urmată de redinamizare (în T2) și un ritm al PIB-ului post-șoc superior celui de dinaintea incidenței epidemiei)”, precizează analiza Băncii Transilvania.

Coronavirusul – efecte benefice pentru economia României

Răspândirea șocului în Italia (a treia economie ca dimensiune din Zona Euro) într-un moment în care ritmul de creștere se poziționează sub potențial, ar putea determina implementarea pe termen scurt a unor noi măsuri de stimulare, îndeosebi fiscal-bugetare. De altfel, Comisia Europeană a semnalat recent că acest șoc este tranzitoriu, iar țările care se confruntă cu epidemia (inclusiv Italia) ar putea beneficia de clemență pe termen scurt din perspectiva normelor care guvernează finanțele publice (limita pe deficit/datorie publică).

În ceea ce privește economia României, unda de panică poate să distorsioneze deciziile economice pe termen scurt (accelerarea consumului în trimestrul I urmată de normalizare în T2). Cu toate acestea, fluxurile investiționale în economia reală ar trebui să continue, susținute de nivelul redus al costurilor reale de finanțare (inclusiv în contextul evoluțiilor recente), semnalele de ameliorare a investițiilor publice și potențialul ridicat de dezvoltare (mai ales că în ultimul deceniu investițiile productive au avut un aport limitat la ritmul de creștere economică).

„Pe de altă parte, am putea chiar asista la ameliorarea balanței comerciale pe termen scurt (reducerea deficitului extern), prin amânarea călătoriilor în străinătate și orientarea spre consumul de bunuri realizate în România. De asemenea, multinaționalele ar putea implementa măsuri de evitare a unor astfel de șocuri pe viitor, ceea ce ar putea conduce la orientări de noi fluxuri de producție pe plan intern, date fiind avantajele competitive și comparative ale României din perspectiva termenului mediu”, este de părere Andrei Rădulescu.

Economistul precizează că o revizuire în jos a prognozei pentru ritmulde creștere economică din România în 2020 ar putea interveni doar dacă tendința de scădere pe bursa americanăva persista în luna martie.