Ce s-ar întâmpla dacă nu am mai putea importa mâncare. Fermierii români nu produc suficient niciun produs de bază

Chiar dacă România este o ţară agricolă, fermierii locali nu reuşesc să producă suficient pentru a acoperi necesarul naţional la niciuna dintre categoriile de bază. Mai mult, suntem tributari condiţiilor meteorologice astfel că gradul de dependenţă creşte sau scade în funcţie de an. În 2018, spre exemplu, conform ultimelor date disponibile, gradul de dependenţă de importuri a fost între 7% la ouă şi 48% la carnea de porc.

Legume-aproximativ 15% din ce mâncăm este de import

În cazul legumelor, spre exemplu, 14,5% din resurse au provenit în 2018 din import, ponderea fiind mai mare faţă de 2017 când doar 13,3% din necesar a venit de peste graniţe, arată ultimul studiu pe această temă realizat de Institutul Naţional de Statistică. În anul 2018, importul de legume şi produse din legume a fost mai mare de 12,5 ori decât exportul.

Deficitul cel mai mare este la rădăcinoase, roşii şi produse din tomate. Mai exact, din disponibilul intern de consum, care s-a cifrat la aproximativ 1 milion de tone de tomate, 26,7% au fost importuri. Astfel, cea mai mare pondere în importul total de legume şi produse din legume, a avut-o importul de tomate şi produse din tomate (34,9%). De asemenea, ponderi importante în importul total de legume şi produse din legume au mai avut legumele din grupa „diverse legume” (34,1%), de ceapă uscată (14,3%) şi cele de rădăcinoase comestibile (12,7%).

Mai exact, la legume diverse, 25,4% din cantitatea totală de aproximativ 1 milion de tone disponibilă intern pentru consum a venit de peste graniţe.
La ceapă uscată, gradul de dependenţă a fost de 24%, importurile ajungând la 110.400 tone din aproximativ 459.000 de tone cât a fost disponibulul pentru consum. Totodată, în cazul rădăcinoaselor, ponderea importurilor a fost şi mai mare, de 29,6%, iar la cartofi 11,9% din ce există pe iaţă sunt dn import.

Fructe indigene- mai mult de o treime din ce mâncăm este de import

Producţia locală de fructe este şi ea insuficientă pentru necesarul de consum al României. La nivelul ui 2018, spre exemplu, 28,5% din cantitatea de 4,4 milioane de tone cât a fost disponibilul total a venit de peste graniţe . Aceasta în condiţiile în care resursele totale de fructe şi produse din fructe (în echivalent fructe proaspete), în anul 2018, au înregistrat o creştere cu 803 mii tone faţă de anul 2017, ca urmare a creşterii producției și importului.
Cea mai mare pondere în importul total de fructe şi produse din fructe în anul 2018 a avut-o importul de fructe meridionale şi exotice (63,6%), mai mult cu 4,8 puncte procentuale faţă de anul precedent.

În schimb, cea mai mare pondere în producţia totală de fructe a avut-o producţia de struguri (38,7%), mai mică cu 11,5 puncte procentuale faţă de anul 2017, urmată de producţia de prune (28,5%) mai mare cu 7,6 puncte procentuale faţă de anul precedent şi producţia de mere (21,8%) mai mare cu 5,4 puncte procentuale. Cu toate acestea, ponderea importurilor în total disponibil pentru consum a fost de aproximativ 37% în cazul diverselor fructe indigene. Totodată, dependenţa de import s-a tradus în 2018 printr-un procent de 21,6% la mere, adică 167,8 mii de tone, 2,8% la prune, adică 20.200 de tone, de 9,8% la cireşe şi vişine,78,6% la piersici şi nectarine sau 6% la struguri.

Referitor la export, cea mai mare pondere în exportul total de fructe şi produse din fructe, au avut-o merele şi produsele din mere (38,6%), cu 15,9 puncte procentuale mai mult decât în anul 2017, urmate de fructele din grupa „Diverse fructe indigene” (30,1%), cu 11,3 puncte procentuale mai puțin faţă de anul precedent.

Carne- 40% mâncăm de peste graniţe. Porcul cel mai deficitar

La carne, cele mai semnifcative importuri vin pe segmentul celei de porc (63% din importul total de carne), în timp ce la pui producţia locală este mai mare, ceea ce a permis o pondere a importurilor mai mică, de 28% din total.
Per ansamblu, 39,6% din carnea şi preparatele din carne consumate de români în 2018 a venit de peste graniţe.
Pe tipuri de carne, analizând datele disponibile, putem spune că avem un deficit de 20% la carnea de bovine, de 48% la carnea de porcine, de 2,3% la caprine şi ovine şi 30,3% la carnea de pasăre. Procentele au fost calculate de ECONOMICA.NET raportând importurile la disponibilităţile interne pentru consum.

Lactate- 1 din 5 litri sunt din import

În cazul laptelui şi produselor lactate, importurile reprezintă 17,2% din marfa disponibilă pe piaţă. Consumul intern de lapte şi produse din lapte (în echivalent lapte de 3,5% grăsime) a fost în anul 2018, cu 978.000 de hl mai mare decât în anul precedent, resursele crescând şi ele cu cu 1,3 milioane de hl faţă de anul 2017. Contribuţia cea mai mare (80,4%) la formarea resurselor totale a avut-o producţia de lapte a cărei pondere în resursele totale a fost cu 1,4 puncte procentuale mai mică decât cea a anului precedent. Ponderea importului de lapte şi produse din lapte (în echivalent lapte de 3,5% grăsime) în total resurse a fost cu 1,5 puncte procentuale mai mare faţă de anul precedent.
De asemenea, exportul de lapte şi produse din lapte (în echivalent lapte de 3,5% grăsime) a crescut cu147.000 de hl (+5,6%), comparativ cu anul precedent.

Ouă- 7% vin din import

În ceea ce priveşte consumul de ouă, din import vin în jur de 6% din marfa disponibilă pe piaţă, ponderea fiind de 7,5% dacă ne raportăm doar la consumul uman. În 2018, resursele totale de ouă au înregistrat o scădere cu 334 milioane bucăţi, faţă de anul 2017, consumul fiind şi el în scădere.Contribuţia cea mai mare, la formarea resurselor, a avut-o producţia de ouă (72,6%), care înanul 2018 a scăzut faţă de nivelul înregistrat în anul precedent cu 0,5 puncte procentuale.
Importul de ouă a scăzut cu 31 milioane bucăţi faţă de cel din anul precedent,contribuind într-o măsură mai mică la formarea resurselor totale, în timp ce cantitatea de ouă exportată, în anul 2018 a fost cu 39% mai mare (120 milioane bucăţi) faţă de anul precedent.