Chiar dacă stagnarea preconizată de FMI pentru regiunea Asia-Pacific este mai bună decât contracţiile ce urmează a fi înregistrate în acest an de alte regiuni ale globului, este vorba totuşi de o înrăutăţire faţă de ritmul mediu de creştere de 4,7% înregistrat de Asia în perioada crizei financiare globale din 2008-2009 şi avansul de 1,3% consemnat cu prilejul crizei financiare asiatice de la finele anilor 1990, subliniază FMI.
Decidenţii trebuie să ofere sprijin ţintit gospodăriilor şi firmelor cele mai afectate de interdicţia călătoriilor, de măsurile de distanţare socială şi de celelalte măsuri destinate ţinerii sub control a pandemiei, a apreciat Changyong Rhee, director la Departamentul pentru Asia-Pacific de la FMI.
„Acesta nu este un moment pentru business as usual. Statele asiatice trebuie să utilizeze toate instrumentele de politică din arsenalul lor”, a subliniat Changyong Rhee.
FMI precizează că mizează pe o revenire în 2021, când Asia ar urma să înregistreze o creştere economică de 7,6%, dar avertizează că această perspectivă este supusă unor incertitudini crescute.
Instituţia financiară internaţională subliniază că, spre deosebire de criza declanşată în 2008 de colapsul băncii americane de investiţii Lehman Brothers, pandemia de coronavirus afectează în mod direct sectorul serviciilor din Asia pentru că forţează populaţia să stea în casă şi magazinele să rămână închise. În plus, marii exportatorii din Asia sunt afectaţi de prăbuşirea cererii pentru bunurile lor în principalele ţări-parteneri comerciali, precum SUA şi statele europene.
Rhee a avertizat că transferul direct de bani gheaţă către cetăţeni, o măsură inclusă în pachetul de stimulare adoptat de autorităţile americane, ar putea să nu fie cea mai bună politică pentru multe state asiatice care ar trebui să se concentreze pe prevenirea falimentului firmelor mici şi pe evitarea creşterii dramatice a şomajului.