Potrivit celor mai mulţi oameni de ştiinţă, noul tip coronavirus a fost probabil transmis la om de la un animal. A fost incriminată o piaţă din oraş, deoarece acolo s-ar fi vândut animale sălbatice vii.
Însă existenţa la doar câţiva kilometri de acel loc a unui Institut de Virusologie alimentează de mai multe luni ipoteze privind o scăpare de sub control a noului covornavirus, care produce boala COVID-19, din acest laborator sensibil.
În urma unor articole de presă, secretarul de stat american Mike Pompeo a vorbit la începutul lunii despre o „anchetă” pentru a analiza această teorie, care nu se sprijină pentru moment pe nimic foarte tangibil.
Aceste suspiciuni sunt „pură fabricaţie”, a declarat directoarea institutului, Wang Yanyi, la televiziunea publică CGTN.
„La fel ca toată lumea, noi nici nu ştiam că virusul exista”, a spus ea într-un interviu difuzat sâmbătă seară de CGTN, dar realizat la 13 mai.
„Prin urmare, cum ar fi putut să scape din laboratorul nostru?”, s-a întrebat ea.
Primele persoane infectate cu noul coronavirus au fost semnalate la sfârşitul anului trecut în oraşul Wuhan. De atunci, virusul s-a răspândit în întreaga lume şi a făcut circa 340.000 de morţi.
Diverse teorii, mai mult sau mai puţin exuberante, au înflorit în ultimele luni pe internet şi incriminează Institutul de Virusologie din Wuhan.
Directoarea sa a recunoscut că laboratorul „a izolat şi obţinut unele tipuri de coronavirus de la lilieci”.
„Avem trei tulpini vii de virus”, a afirmat ea, precizând însă că asemănarea lor cu tipul de coronavirus care produce COVID-19 „nu este decât în proporţie de 79,8%”.
Institutul de Virusologie din Wuhan studiază unii dintre cei mai periculoşi agenţi patogeni din lume.
Cercetătorii institutului au contribuit în special la o mai bună cunoaştere a COVID-19 de la începutul pandemiei, iar lucrările lor au fost publicate în februarie într-o revistă ştiinţifică, potrivit AFP.
Cercetătorii laboratorului au demonstrat că secvenţa genomului noului coronavirus este similară în proporţie de 80% cu cea a SARS, care s-a aflat la originea unei precedente epidemii, în 2002-2003, şi în proporţie de 96% cu cea a unui coronavirus de liliac.