Într-o lucrare publicată joi, Rahman Daiyan şi Emma Lovell de la Facultatea de Inginerie Chimică a Universităţii din New South Wales spun că metoda concepută de ei este mai ieftină şi mai uşor de adaptat la cerinţele industriei prin comparaţie cu ceea ce este disponibil în prezent.
Procesul utilizează o metodă bazată pe temperatura înaltă, numită ”flame spray pyrolysis” (FSP), cu oxidul de zinc pe post de catalizator, care permite crearea de nanoparticule care pot transforma dioxidul de carbon în ”singaz” – un amestec de hidrogen şi monoxid de carbon, ce poate fi utilizat la fabricarea produselor industriale.
”Am folosit o flacără deschisă, care arde la 2.000 de grade (Celsius) pentru a crea nanoparticule de oxid de zinc care pot fi apoi folosite pentru a converti CO2, cu ajutorul electricităţii, în singaz”, a precizat Lovell, potrivit Agerpres.
Cercetătoarea a comparat singazul cu popularul Lego, datorită versatilităţii şi capacităţii de a fi utilizat pentru a realiza o varietate de substanţe chimice industriale vitale.
”Cele două elemente constitutive – hidrogenul şi monoxidul de carbon – pot fi utilizate în diferite raporturi pentru a realiza diesel sintetic, metanol, alcool sau plastice, precursori industriali deosebit de importanţi”, a explicat Lovell.
Tehnologia ar putea fi utilizată la crearea de sisteme industriale cu ”buclă închisă”, prin care dioxidul de carbon rezultat în urma proceselor industriale în fabrici ar putea fi redirecţionat pentru a fi transformat în materiale utile în cadrul operaţiunilor de producţie.
Cu toate că o astfel de aplicaţie la scară largă este încă în curs de dezvoltare, echipa de cercetători speră că prin crearea unor metode mai ieftine şi mai accesibile ar avea de câştigat, în acelaşi timp, atât fabricile cât şi mediul.