Interzicerea unor pesticide a dus la dublarea importurilor de rapiță – materie primă. O folosim pentru a o procesa și a exporta produse finite

Pentru România, 2020 este primul an în care fermierii care cultivau oleaginoase (rapiță, floarea-soarelui) nu au mai putut folosi pesticide pe bază de neonicotinoide, interzise în UE de mai mulți ani pentru că omoară albinele. Iar efectele se văd deja atât în suprafețele cultivate, mai mici ca în anii trecuți, dar și în reducerea oportunităților pe piață. Europa este dependentă de importuri, ceea ce înseamnă că marfa românească și-ar fi putut face ușor loc în piață, la prețuri bune. Interesant este însă că țara noastră se menține pe prima poziție între statele UE la exportul furajelor pe bază de rapiță deși trebuie să proceseze materie primă de import.

Ne întoarcem în 2013 cu producția și suprafața cultivată

Din datele Comisie Europene, România a cultivat în 2020 cea mai mică suprafață cu rapiță din 2013 încoace, respectiv 356.000 de hectare, față de 419.000 hectare în 2019 și 633.000 de hectare în 2018. În 2017, spre exemplu, România a cultivat aproape 700.000 de hectare cu rapiță. Față de 2019, am scăzut astfel o poziție în clasamentul producătorilor europeni în funcție de suprafața cultivată, până pe locul cinci, după Franța, Germania, Polonia și Cehia.

În ceea ce privește producția, conform estimărilor europene, nu vom atinge pragul de 650.000 de tone, față de 853.000 în 2019 sau peste 1,6 milioane de tone în 2018 și 2017. Urmare a randamentelor scăzute, am putea reuși de abia un loc șapte în topul producătorilor europeni. “Motivul (general n.red) al scăderii substanțiale a suprafeței de rapiță este interzicerea neonicotinoidelor în UE. Interdicția face cultivarea rapiței atât mai dificilă, cât și mai costisitoare. Restul insecticidelor disponibile pe piață nu sunt la fel de eficiente, rezultând daune mai mari cauzate de insecte, în ciuda frecvenței crescute a aplicărilor de pesticide. Costurile mai mari și randamentele mai mici fac ca rapița să fie mai puțin competitivă în comparație cu alte culturi. În prezent, fermierii continuă să planteze rapița, deși pe suprafațe mai mici, deoarece există o lipsă de alternative adecvate rolului său în rotația culturilor”, indică o analiză realizată de Departamentul pentru Agricultură al SUA.

Lideri la exportul de furaje din rapiță. Materia primă este importată

Atipic pentru România care exportă de obicei materie primă și importă produse procesate, în cazul rapiței, țara noastră cumpără planta pentru a fabrica un produs finit, respectiv hrană pentru animale. Urmare a scăderii suprafețelor cultivate și implicit a producției, pentru a fabrica hrană din rapiță, a trebuit să dublăm cantitatea de materie primă cumpărată de peste granițele UE.

Cererea de rapiță este influențată, în fapt, de cererea de furaje din rapiță și de uleiul de rapiță folosit pentru biodiesel.

Iar la unul dintre cele două capitole, respectiv furajele din rapiță, România este lider european, dar pe un trend negativ. Practic, mai bine de 29% din exporturile de furaje din rapiță ale UE au plecat din România. Mai exact, în anul de marketing 2019/2020, exporturile de furaje au totalizat peste 153.600 tone, în scădere față de anul anterior când s-au comercializat peste granițele UE peste 164.800 de tone. Importurile au fost de 110 tone (93 de tone cu un an în urmă).

Cât despre începutul actualului an de marketing (primele 9 săptămâni începând cu 1.07.2020), rămânem lideri de piață cu vânzări de peste 28.500 de tone din totalul de peste 67.600 exportate de toate statele membre la un loc.

În ceea ce privește uleiul de rapiță, cantitățile exportate de România sunt mici, de aproximativ 270 de tone, față de aproximativ 200 anul trecut, iar importurile au fost nesemnificative, de 3 tone.

Referitor la materia primă (rapița), țara noastră a exportat doar 35 de tone, față de aproximativ 34.500 de tone anul trecut (minus 99%) și a importat peste 73.700 de tone, cu 74% mai mult decât anul anterior. “Cererea de rapiță depășește oferta internă din UE. În fiecare sezon, este nevoie de importul unor volume mari pentru zdrobire, care provin în principal din Ucraina, Canada și Australia. Mai mult, dependența de importuri crește, deoarece suprafața cultivată în UE a scăzut în ultimii ani, deoarece cultivarea rapiței a devenit mai puțin atractivă pentru fermieri”, mai spun specialiștii USDA.