Analiză Piotr Maciej Kaczynski pentru Euractiv: „Dezamorsarea tensiunilor SUA-China: Geopolitica europeană”

Geopolitica Uniunii Europene prinde contur. Momentul va defini cel mai probabil lumea pentru generația următoare. Politica europeană în domeniul climei stabilește tendințele din lume. Europa lucrează la propria suveranitate digitală, făcându-se independentă atât de China, cât și de Statele Unite. Cu toate acestea, fiecare dintre cele două puteri se așteaptă să atragă UE în felul său.

SUA doresc ca UE să-și aleagă aliatul NATO. Chinezii susțin deschiderea europeană față de tehnologiile moderne. Între timp, ”bătrânul continent” își definește prioritățile în revoluția digitală. În umbra pandemiei, se definește o nouă ordine geopolitică. Uniunea Europeană are o șansă de a deveni un jucător în noul joc.

Când ne concentrăm asupra pandemiilor și consecințelor economice, când discutăm noile aranjamente financiare ale Uniunii și incendiile din Moria, când asistăm la proteste în Franța și revolte în Bulgaria, ne concentrăm asupra ”evenimentelor, dragă domnule, evenimentelor”, așa a spus Harold McMillan despre politică.

Cu toate acestea, există subcurenți geopolitici mai lenti, dar constanti și pe termen lung care au loc în lume. Săptămâna trecută, în primul său discurs privind starea Uniunii, Ursula von der Leyen s-a concentrat asupra spiritului uman.

Cetățeanul este cel care trebuie să se află în centrul atenției Europei. Același președinte care a anunțat anul trecut că va conduce o „Comisie geopolitică”, se ocupă astăzi nu numai de pandemii și de incendiile taberelor de refugiați. Noua geopolitică a secolului XXI se confruntă urgent cu Europa.

Marii jucători își joacă deja jocul pe scena europeană. Va putea Europa să răspundă la timp?

Lumea se schimbă în fața ochilor noștri. În afară de securitate, cele mai importante provocări ale zilelor noastre se referă la revoluția digitală și la schimbările climatice.
În mod evident, există trei actori mondiali care împreună vor defini cadrul cooperării globale. S-ar putea să ne mai pese de rolul statelor mai mici, dar rivalitatea dintre Statele Unite și China va domina geopolitica globală în prima jumătate a secolului.

Al treilea actor este Uniunea Europeană, ale cărei limitări geopolitice se traduc în încredere (limitată). UE este mult mai previzibilă decât liderii de la Beijing și Washington. Dar aceeași Uniune Europeană nu va deveni niciodată o putere egală, deoarece nu va deveni niciodată un stat.

Noi, europenii, trebuie să ne obișnuim cu faptul că Europa se împiedică de propriile picioare. De exemplu, veto-ul Ciprului asupra sancțiunilor din Belarus de săptămâna trecută este un exemplu excelent care ne arată limitele capacităților noastre colective. Cu alte cuvinte, acesta este prețul de a avea un veto național asupra afacerilor externe ale Uniunii.

Este o limitare obiectivă care cauzează paralizie punctuală. Dacă micile paralizii nu duc la divizare și slăbiciune structurală, acestea nu vor deraia politica externă a UE.
Pentru noi, europenii, rămâne o sarcină să definim obiectivele geopolitice ale Uniunii. Depinde de noi să ne asigurăm că interesul european este apărat și, în cadrul acestui interes european, toate interesele naționale sunt definite astfel încât să fie consecvente. Că vectorii politicii noastre naționale ar indica în aceeași direcție.

A doua sarcină este de a oferi celor doi giganți ai politicii mondiale o nouă formulă pentru soluționarea conflictelor dintre ei. Cadrul existent se dovedește insuficient: Consiliul de Securitate al ONU se ocupă de securitate, dar nu atât de mult de securitatea digitală, iar UE nu este membră a acestuia.

China lipsește din G7. Organizația Mondială a Comerțului este paralizată de americani, care s-au retras din OMS și UNESCO, precum și din acordul privind clima. Degradarea sistemului internațional continuă.
În schimb, există o serie de conflicte între China și SUA: un război comercial, tensiuni de securitate în Asia de Est, conflict asupra 5G și dezacordul lor cu privire la schimbările climatice.
Între americani și chinezi, suntem în mod natural mai aproape de aliatul nostru NATO, dar dacă noi, ca europeni, dorim să fim o entitate care decide în mod realist cu privire la sine și are o șansă de a rezolva disputele, trebuie mai întâi să definim interesele noastre europene comune.

Este în interesul european să nu devină un câmp de luptă pentru un război americano-chinez. Politica UE în domeniul climei merge în mod clar în direcția cea bună. Europa își are obiectivele de decarbonizare.
Von der Leyen vorbește despre reducerea emisiilor de CO2 ale UE cu 55% până în 2030. Săptămâna trecută, ea a reamintit că din 1990 emisiile au scăzut cu 25%, în timp ce economia a crescut cu 60%. Revoluția climatică este deja în curs de desfășurare. Toate țările UE trebuie să își redefinească propria politică în cadrul obiectivului european.

Uniunea Europeană dorește să fie neutră din punct de vedere climatic până în 2050. China tocmai a anunțat că vrea să devină neutră până în 2060.

În contextul digital, cu toate acestea, este o poveste complet diferită. Conflictul 5G dintre America și China devine din ce în ce mai sever. Este ușor să argumentăm că Europa este deja irelevantă din punct de vedere digital și să solicităm o umbrelă de securitate americană sigură. Dar, în primul rând, este în căutarea această umbrele realistic și, în al doilea rând, este ea abordarea corectă?

Statele noastre membre individuale nu sunt și nu vor mai fi niciodată (din nou) puteri mondiale. Dar acest lucru nu înseamnă că ar trebui să ne compromitem valorile europene, precum libertatea și demnitatea umană. În lumea modernă, nu ar trebui să fim nonșalanti în a preda deciziile privind revoluția 5G giganților de pe alte continente.

Von der Leyen a subliniat care este abordarea europeană a revoluției digitale, punând cetățeanul european în centrul atenției cu drepturile sale: dreptul la viață privată, conectivitate, libertatea de exprimare, libera circulație a datelor și securitatea digitală.

Știm deja că Europa își va crea propria rețea cloud pentru industrie pe baza proiectului Gaia-X.

Abordarea europeană a digitalului înseamnă a avea grijă de date din perspectiva cetățeanului, a reglementa inteligența artificială și a dezvolta infrastructura într-un mod favorabil incluziunii, astfel încât să ajungă la toți europenii. Europa speră să-și recâștige suveranitatea digitală.

Prin predarea în fața americanilor sau a chinezilor, Europa va deveni un câmp de luptă pentru supremație între doi giganți globali. Nu sună a déjà-vu? Divizarea Europei în Timpul Războiului Rece a pornit tocmai de la tratarea Europei de către URSS și SUA ca teren de concurență.

Europenii nu aveau nimic de spus. Conform planurilor militare, bombele atomice ar fi trebuit să fie detonate aici, departe de casele cetățenilor americani și de fabricile sovietice.

Vrem să ne întoarcem la Războiul Rece și al diviziunilor în sfere de influență? Vrem să fim dependenți de clipirea din ochi a unei gazde imprevizibile la Casa Albă?

Nu putem dori așa ceva nici pentru un alt motiv: cineva trebuie să reducă disputele SUA-China. Berlinul singur nu poate asigura acest lucru. Nici Moscova, nici Delhi. Un partener cu o influență suficientă este necesar pentru giganții americani și asiatici. Ori doar o Europă independentă de Washington și Beijing, care își dezvoltă propria suveranitate digitală, poate fi un partener de încredere pentru secolul 21 al politicii mondiale.