Lansat joi, studiul, condus de cercetători de la Universitatea Queensland (UQ), Universitatea din Melbourne şi Universitatea Griffith din Australia, a utilizat o anumită proprietate a medicamentului PBT2 pentru a perturba mecanismele responsabile de rezistenţa la antibiotice a acestor bacterii.
„Condusă de doctor David De Oliveira de la UQ, echipa noastră a emis ipoteza conform căreia dacă acest tratament experimental pentru Alzheimer ar fi utilizat pentru a perturba metalele din interiorul acestor bacterii, am perturba totodată şi mecanismele lor de rezistenţă la antibiotice”, a declarat profesorul Mark Walker de la UQ.
„Acest lucru s-a dovedit în cazul medicamentului pentru Alzheimer – combinat cu antibioticul polimixină – luptând cu succes contra superbacteriilor rezistente la antibiotice, cum ar fi Klebsiella pneumoniae (foto), Acinetobacter baumannii, Pseudomonas aeruginosa şi Escherichia coli”, a adăugat specialistul.
Utilizarea PBT2, recent descoperit, a crescut totodată speranţele în ceea ce priveşte readucerea în prim-plan a unor antibiotice vechi, considerate anterior ineficiente pentru tratarea infecţiilor cauzate de superbacterii.
„Având în vedere că am reuşit să-l combinăm cu antibioticul polimixină pentru a trata bacteriile rezistente la polimixină, am putea reuşi să facem ca şi alte antibiotice ineficiente să redevină eficiente pentru tratarea bolilor infecţioase”, a declarat profesorul Mark von Itzstein de la Universitatea Griffith.
„Acest lucru ar putea re-accentua, ca să spunem aşa, unele dintre armele pe care credeam că le-am pierdut în lupta noastră împotriva bacteriilor rezistente la antibiotice”, a adăugat el.
Cercetătorii au menţionat că tratamentul bazat pe combinaţia dintre polimixină şi PBT2 s-a dovedit, de asemenea, eficient în testele efectuate pe animale şi şi-au exprimat speranţa că studiul clinic va începe într-un viitor nu prea îndepărtat, PBT2 fiind deja considerat sigur pentru utilizare la oameni.