Compania britanică specializată în studierea pieței de broadband arată, în studiul său, că România a coborât şase poziţii în top faţă de anul trecut, cu o diferenţă de cost de 2,44 dolari. Cu toate acestea, ţara noastră se află pe prima poziţie în regiune.
„În regiunea Europei de Est, au fost măsurate în total 13 țări. Toate se află în jumătatea superioară a topului, regiunea în ansamblu având o evoluție extrem de bună, în linii mari. România (10,59 USD), Bulgaria (12,69 USD) și Ungaria (15,45 USD) sunt cele mai ieftine din regiune, în timp ce Albania (28,99 USD), Macedonia de Nord (29,79 USD) și Slovenia (36,41 USD) sunt cele mai scumpe”, arată autorii studiului.
În Europa de Vest, Franţa deţine cel mai ieftin internet, cu un cost mediu de 32,16 de dolari pe lună, urmată de Italia (32,73 dolari), Portugalia (33,31 de dolari) şi marea Britanie, cu un cost de 34,78 de dolari.
Cu toate acestea, în Europa de Veste datorită vitezei medii mai mici comparativ cu o mare parte din Europa, tarifele sunt mai puţin competitive în ceea ce privește raportul calitate-preț.
Statele Unite sunt unul dintre cele mai scumpe națiuni occidentale națiuni (locul 131 în general), cu un cost mediu al pachetului de 59,99 dolari pe lună – o creștere de 20% față de prețurile măsurate la sfârșitul anului 2019.
De menționat că, cinci dintre primele zece cele mai ieftine țări care erau anterior parte a URSS (cunoscută acum sub numele de Comunitatea Statelor Independente sau CSI), inclusiv Federația Rusă, care este a treia cea mai ieftină țară din lume, cu un pachet mediu de cost de doar 7,50 dolri, o optime din costul benzii largi în SUA.
„Pentru prima dată de la efectuarea acestor măsurători anuale, costul mediu al unui pachet de bandă largă la nivel global nu a scăzut. Cu toate acestea, dacă acest lucru este legat sau nu de pandemie și alte evenimente destabilizatoare la nivel mondial, este o chestiune ce va fi analizată într-un studiu ulterior. De asemenea, am observat un număr substanțial de țări care își modernizează infrastructura în ultimele 12 luni, vitezele de 1 Gbps devenind din ce în ce mai frecvente.
La fel ca în anii precedenți, totuși, țările cu infrastructură de bandă largă lentă, neuniformă, care furnizează servicii doar pentru o fracțiune din populație, tind să fie cele mai scumpe, iar creșterea lor în ceea ce privește viteza disponibilă, fie lentă, fie inexistentă”, spune Dan Howdel analist la cable.co.uk
Pentru realizarea studiului, compania britanică a analizat datele din 211 de state, între 29 octombrie şi 9 decembrie 2020.