Situația pe scurt. Piața gazelor naturale pentru casnici s-a liberalizat în iulie 2020. La acel moment, una dintre cele mai bune oferte concurențiale pentru populație a fost a AIK Energy, fosta Valahia Gaz, în anii trecuți foarte activă în importul de gaze.
Clienții casnici care au ales să facă pasul spre piața concurențială și au ales oferta AIK au avut însă parte de o supriză neplăcută. La jumătatea lui noiembrie, AIK a anunțat că nu mai poate susține consumul clienților pe care i-a preluat, care au fost transferați la furnizorul de ultimă instanță (FUI). “Vă informăm că începând cu data de 18.11.2020, pe fondul unor limitări de ordin tehnic și logistic intervenite în activitatea subscrisei, ați fost preluat automat de furnizorul de ultimă instanță desemnat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în condițiile legii, astfel încât alimentarea cu gaze naturale să nu fie afectată de neajunsurile limitărilor menționate”, a anunțat AIK.
De aici începe povestea creșterilor de preț.
La acel moment, în urma reglementărilor ANRE de desemnare a furnizorilor de ultimă instanță, clienții AIK au fost transferați la Premier Energy, care avea cel mai bun preț de FUI la acea dată, pentru a le furniza gaze. Reglementarea spune că ei pot primi gaze în regim de ultimă instanță timp de maximum trei luni, timp în care trebuie să își caute un alt furnizor concurențial.
Discutăm despre un client din Ilfov, dintr-o zonă în care distribuitor este Premier, care alesese AIK, determinat de prețul mai mic al acestei companii. Înainte ca AIK să renunțe la clienți, el plătea un preț final de circa 109 lei/MWh de gaz, plus TVA, la AIK, un preț foarte bun. După ce a fost preluat de Premier, prețul său a fost de 120 lei/MWh de gaz, în noiembrie, un preț destul de bun comparat cu alte oferte din piață. În decembrie, prețul a crescut la circa 125 lei/ MWh, iar consumul din ianuarie a fost facturat în regim de ultimă instanță de Premier la prețul de 143 de lei.
Prețurile, și evoluția lor lunară, se găsesc și pe pagina de internet a Premier Energy aici: https://www.premierenergy.ro/furnizor-ultima-instanta și sunt cele pe care le-ați văzut mai sus pentru zona de distribuție a clientului nostru.
Un context nefericit suprapus pe reglementări nefavorabile
Premier a avut, obiectiv, unele motive pentru a scumpi gazul lună de lună, mai ales că nu există nicio reglementare ca prețul acestuia să fie ținut la același nivel cât timp el este FUI pentru un client preluat. Povestea de mai sus a apărut în context de iarnă, cu consum ridicat, când prețurile gazului sunt în creștere. Dacă am lua referința media de preț angro de la BRM, obserăm că prețul gazului-marfă (fără tarife), a crescut de la 62 de lei MWh în octombrie la aproape 68 în decembrie.
Pe de altă parte, până când clientul nostru a luat la cunoștință despre notificarea AIK că trece la Premier, până când a ales o nouă ofertă și a putut semna un nou contract cu un alt furnizor (este intesant aici cum interpretează furnizorii termenul de 21 de zile de schimbare a furnizorului, care în legislație este maxim, dar uneori el este folosit ca termen fix) a ajuns în ianuarie, iar consumul său a fost facturat de Premier la 143 de lei, de la 120 de lei în noiembrie. O creștere de preț de circa 20%, între cele două prețuri de FUI, în această perioadă.
Reglementarea care este defavorabilă în final acestor clienți se referă la cum funcționează conceptul de FUI la gaze.
Reglementarea ANRE a fost inițial bună pentru clientul AIK, care a ajuns la Premier la cel mai bun preț posibil pentru el, asta până când omul își caută un nou furnizor concurențial. Amintim că furnizarea gazelor în regim de ultimă instanță nu poate dura mai mult de trei luni – în această perioadă omul trebuie să-și caute un furnizor.
Însă, odată ce el a ajuns client al acestui FUI, nu poate să fie preluat de alt FUI în perioada în care are acest statut, chiar dacă poate apărea situația, cum ați văzut mai sus, ca prețul acestui FUI să crească de la o lună la alta.
Asta chiar dacă există alți FUI care pot avea un preț mai bun, pe același tip de contract – amintim că ANRE a desemnat cinci FUI de gaze. Spre exemplu, clientul nostru ar fi avut, în ianuarie, un preț de 128 de lei/MWh (fără TVA) de la CEZ, pe același tip de furnizare de ultimă instanță. Preț care nu era mai bun decât al Premier, atunci când omul a ajuns, vrând-nervrând, la Premer, dar care a ajuns mai bun decât cel al Premier, în lunile care au urmat.