Propuneri pentru Legea sănătăţii: Spitale transformate în fundaţii, libertate de a face angajări

Angajarea de personal fără aprobarea Ministerului Sănătăţii, utilizarea la capacitate maximă a resurselor tehnice şi umane din spital prin acordarea asistenţei medicale în regim privat, la cererea pacienţilor şi atragerea de investiţii private în spitalul public sunt doar câteva dintre prevederile cuprinse în primul capitol din proiectul Legii sănătăţii, postat vineri pe site-ul MS, la secţiunea Forum Reforma în Sănătate.

Primul capitol din proiectul de act normativ prevede că activităţile organizatorice şi funcţionale cu caracter medico-sanitar din spitalele publice şi private sunt reglementate şi supuse controlului Ministerului Sănătăţii, iar în spitalele din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, controlul este efectuat de MS şi de structurile specializate ale acestora.

„Normele de efectuare a controlului organizatoric şi funcţional se vor aproba prin Hotărâre de Guvern. Spitalul poate furniza servicii medicale numai dacă funcţionează în condiţiile autorizaţiei sanitare de funcţionare. În lipsa acesteia, activitatea spitalelor se suspendă, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului Sănătăţii”, se arată în proiect.

Colaborarea dintre spitale şi instituţiile de învăţământ superior medical, respectiv unităţile de învăţământ medical, ar urma să se desfăşoare pe bază de contract, încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului Sănătăţii şi al ministrului Educaţiei şi Cercetării, iar cercetarea ştiinţifică medicală, inclusiv studiile clinice se efectuează exclusiv pe bază de contract de cercetare, se vor încheia între spital şi finanţatorul cercetării cu avizul conform al MS.

Iniţiatorii proiectului propun ca în spitale să se poată desfăşura activităţi de educaţie medicală continuă pentru medici, asistenţi medicali şi alt personal, costurile acestor activităţi fiind suportate de personalul beneficiar şi doar în condiţiile alocărilor bugetare să poată fi suportate de către spital.

Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, MS propune să se evaluează periodic nevoia de servicii medicale spitaliceşti şi propune o dată la trei ani, Planul naţional de paturi din sistemul de asigurari obligatorii de sănătate, care se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, incluzând toate categoriile de spitale.

Proiectul prevede că toate spitalele au obligaţia de a acorda primul ajutor medical de urgenţă, la nivelul competenţei personalului prezent, oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critică sau cu potenţial de agravare, până la predarea acesteia către un echipaj medical de urgenţă.

De asemenea, spitalul răspunde solicitării autorităţilor pentru asigurarea asistenţei medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale, accidente colective şi alte situaţii de criză conform legislaţiei în vigoare.

„Spitalele se organizează şi funcţionează, în funcţie de regimul proprietăţii, în spitale publice, organizate ca instituţii publice sau fundaţii, aflate în administrarea MS, a ministerelor cu reţea sanitară proprie, a universităţilor de medicină şi farmacie şi a autorităţilor publice locale; spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat; spitale publice cu structuri în care se defăşoară activitate privată. Administratorul spitalului public poate decide schimbarea statutului organizatoric al spitalului intr-una din cele două forme cu avizul MS”, se arată în proiect.

Din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării ştiinţifice medicale, spitalele pot fi: institute, universitare, clinice, precum şi structuri clinice.

Institutele sunt spitale cu caracter regional, monoprofil, care acordă asistenţă medicală completă pentru cazurile complexe, cu incidenţă scăzută, care necesită o experienţă profesională crescută. Spitalul dispune de dotări tehnice de înaltă performanță, desfăşoară activitate de învăţământ universitar şi post universitar, şi activitate de cercetare fundamentală şi clinică cu personal dedicat

Spitale universitare au ca administrator o universitate de învăţământ medico farmaceutic acreditată şi desfăşoară activitate de învăţământ, cercetare ştiinţifică-medicală şi de educaţie continuă, iar cele clinice au în componenţă structuri clinice care asigură asistenţă medicală, desfăşoară activitate de învăţământ, cercetare ştiinţifică-medicală şi de educaţie continuă, având relaţii contractuale cu o instituţie de învăţământ medical superior acreditată.

Structurile clinice sunt structurile de spital în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medicală, învăţământ medical, cercetare ştiinţifică-medicală şi de educaţie medicală continuă (EMC), fiind încadrat cel puţin un cadru didactic universitar, prin integrare clinică.

„Pentru activitatea medicală, diagnostică şi terapeutică, personalul didactic este în subordinea administraţiei spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă”, se arată în documentul pus în dezbatere publică.

Acelaşi proiect postat de Forumul MS mai spune că, în funcţie de competenţe, spitalele pot fi clasificate pe categorii. Criteriile în funcţie de care se face clasificarea se aprobă prin ordin al ministrului Sănătăţii.

Spitalele publice organizate ca fundaţii sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, de utilitate publică.

În plus, spitalele publice organizate ca instituţii publice sunt administrate şi conduse de către un consiliu de administraţie, un comitet director condus de un manager.

Modalităţile de înfiinţare, organizare şi conducere a spitalelor se stabilesc prin Normele metodologice la prezenta lege, aprobate prin Hotărâre de Guvern.

Prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000, pentru spitalele care sunt organizate sub formă de fundaţii de către autorităţi sau instituţii publice, recunoaşterea caracterului de utilitate publică se dobândeşte de la data înfiinţării şi înscrierii în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

„Indiferent de forma de organizare a spitalelor, acestea trebuie să respecte integral reglementările referitoare la acordarea de servicii medicale, precum şi pe cele referitoare la clasificarea, autorizarea şi acreditarea spitalelor. Spitalele publice sunt finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din contractele de servicii medicale încheiate cu asiguratorii publici sau privaţi, din plata directă a serviciilor medicale oferite la cerere”, se mai arată în proiectul primului capitol din lege.

O altă sursă de finanţare vine de la bugetul de stat pentru desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele naţionale de sănătate, investiţii, de la bugetele administraţiei publice teritoriale, din fonduri europene nerambursabile, din contracte de închiriere ale unor spaţii medicale, aparatură şi echipamente către alţi furnizori de servicii medicale, donaţii, sponsorizări, contracte de cercetare, coplată pentru servicii medicale, contracte de cercetare, servicii medicale, hoteliere, sau de altă natură furnizate la cerere, împrumuturi interne sau externe în vederea finanţării investiţiilor, asocieri investiţionale în domenii medicale ori de cercetare medicală şi farmaceutică.

Spitalele organizate ca fundaţii funcţionează în condiţiile prevăzute de OG 26/2000, activitatea lor fiind non-profit.

Pentru spitalele publice bugetele locale participă la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale, inclusiv cheltuieli pentru servicii medicale, a unităţilor sanitare publice de interes judeţean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale.

„Indiferent de forma de organizare, spitalele pot să încheie contracte de furnizare de servicii medicale în sistemul asigurărilor de sănătate, cu condiţia încadrării Planului naţional de paturi, elaborate de către Ministerul Sănătăţii, precum şi a condiţiilor de contractare stabilite prin Contractul Cadru. În vederea derulării programelor naţionale de sănătate şi desfăşurării unor activităţi specifice, spitalele pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale cu asiguratorii de sănătate, precum şi cu direcţiile de sănătate publică în conformitate cu structura organizatorică a acestora”, se mai arată în proiect.

Spitalele private pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale în aceleaşi condiţii cu spitalele publice.

De asemenea, spitalele, indiferent de forma de organizare, care realizează venituri din contracte de furnizare de servicii medicale în sistemul asigurărilor de sănătate, au obligaţia organizării unui audit financiar extern anual.

Spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale pot primi sume de la bugetul de stat şi din veniturile proprii ale MS pentru finalizarea obiectivelor de investiţii noi, de investiţii în continuare, aflate în derulare la nivelul spitalelor, dotarea cu aparatură medicală, în condiţiile în care autorităţile locale participă la achiziţionarea acestora cu fonduri în cuantum de minimum cinci la sută, reparaţii capitale la spitale, în condiţiile în care autorităţile administraţiei publice locale participă cu fonduri de cel puţin trei la sută din valoarea acestora, finanţarea obiectivelor de modernizare, transformare şi extindere a construcţiilor existente, precum şi expertizarea, proiectarea şi consolidarea clădirilor dacă autorităţile locale participă la achiziţionarea lor cu cel puţin cinci la sută din valoarea acestora.

„Controlul asupra activităţii financiare a spitalului public se face de Curtea de Conturi, MS, de ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie sau de alte instituţii abilitate prin lege”, se mai arată în proiect.

Normativele de personal prevăzute în reglementările în vigoare reprezintă baza minimă de încadrare pentru furnizarea serviciilor medicale indiferent de forma de organizare a spitalelor.

Dacă spitalul organizat ca instituţie publică nu are personal propriu angajat suficient poate încheia contracte de prestări servicii pentru asigurarea acestora.

Proiectul mai prevede că spitalul, indiferent de forma de organizare, are obligaţia să înregistreze, să stocheze, să prelucreze şi să transmită informaţiile legate de activitatea sa, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului Sănătăţii şi să raporteze către CNAS şi asigurători toate datele menţionate în contracte.

MS precizează că proiectul de act normativ dă posibilitatea reorganizării spitalelor, ca fundaţii, unităţi nebugetare, non profit, de utilitate publică, decizia reorganizării aparţinând actualului administrator al spitalului care devine membru fondator unic al fundaţiei, şi vizează reducerea birocraţiei, conducerea spitalului având liberatea de a face angajări sau investiţii fără aprobarea MS.

Iniţiatorii proiectului susţin că pacienţii vor beneficia de creşterea calităţii serviciilor medicale datorită competiţiei cu sectorul privat şi atragerii de investiţii suplimentare din sectorul privat, a co-interesării personalului medical prin suplimentarea veniturilor, a reducerii plăţilor informale şi prin facilitarea dezvoltării asigurărilor voluntare de sănătate, ca urmare a dezvoltării asistenţei medicale în regim privat în cadrul spitalului public.

„Am solicitat reprezentanţilor spitalelor publice şi private să analizeze textul documentului şi să facă propuneri de completare sau modificare a acestuia până miercuri, 11 aprilie”, a declarat secreatrul de stat din MS, Vasile Cepoi.

MS precizează că după analizarea propunerilor se va redacta forma finală a textului în vederea supunerii în dezbatere publică pe site-ul Ministerului
Sănătăţii.