Paste, orez, sticle cu sos de roşii – cam asta primesc de la Crucea Roşie spaniolii dintr-o suburbie din Madrid (e vorba de Tres Cantos), ale căror venituri sunt insuficiente pentru a-şi asigura hrana pentru o lună întreagă, scrie cotidianul El Pais.
„E umilitor, dar nu am de ales”, spune un beneficiar al acestor ajutoare cu mâncare neperisabilă, în vârstă de 55 de ani, cu sacoşa plină de provizii.
Crucea Roşie distribuie alimente neperisabile o dată pe lună locuitorilor din Tres Cantos. Chiria medie din Tres Cantos e printre cele mai ridicate din Madrid iar 8% dintre locuitorii acestei suburbii sunt şomeri, mai scrie El Pais.
Cei care vin la Crucea Roşie fac parte din clasa de mijloc, mulţi au studii superioare şi 60% sunt spanioli, a declarat Jose Chai, şeful Crucii Roşii, pentru El Pais.
Marea cădere din tihna de dinaintea crizei în supravieţuire cu aparenţe de trăi bun
„Sunt familii care câştigau până la 3.000 de euro pe lună (din două salarii, înainte de criză), care acum au rămas fără venituri, cu rate la un credit ipotecar şi copii de întreţinut. Oameni care ascund alimentele primite de la noi în pungi de la Carrefour, ca să păstreze aparenţele că le-ar fi cumpărat”, a spus Yolanda Cagigal, care lucrează la Crucea Roşie. Oamenii ajung la Crucea Roşie disperaţi, când chiar nu mai au de ales, mai spune ea.
„Nu ştiu cum să ceară ajutor, nu sunt obişnuiţi. Ajung (n.red. la Crucea Roşie) când nu se mai poate”, a spus Cagigal pentru El Pais.
Printre cei care îşi aşteaptă mâncarea de fiecare zi de la Crucea Roşie se numără şi oameni de afaceri care au pierdut tot, din cauza crizei, mai scrie El Pais.
Cotidianul spune povestea unei familii care a avut o firmă de construcţii, executată silit pentru neplata facturilor. Ea are în jur de 40 de ani şi e singura din familie care lucrează, acum. E cameristă. Câştigă 800 de euro pe lună şi plăteşte 1.000 de euro chirie, lunar. A ajuns să subînchirieze o cameră din locuinţa sa, ca să se descurce.
„Întâi, achit chiria. Apoi, ce mai rămâne. Dacă achit lumina, nu achit apa şi nici gazul”, explică ea cum face slalon printre facturile gospodăriei, în fiecare lună.
Alt caz. Divorţată, 45 de ani, trei copii.
Copiii stau cu tatăl lor, pentru că eu nu-i pot întreţine, spune ea. Madrilena a renunţat la serviciu când l-a născut pe cel mai mic dintre copii şi a trăit în tihnă până să vină criza, după cum ea însăşi a povestit cotidianului El Pais. Acum lucrează ca asistentă part-time, la două ore distanţă de locuinţa ei. Serviciul de patru ore pe zi îi aduce un venit lunar de 450 de euro. Locuieşte într-o cameră închiriată cu 300 de euro pe lună. Ca să poată trăi cu umilinţa că supravieţuieşte din ajutoarele Crucii Roşii, a ajuns să lucreze ca voluntar al organizaţiei.
Peste 21% din populaţia Spaniei trăia sub pragul sărăciei, în 2011, potrivit Institutului Naţional de Statistică din Spania (INE).