„Încă de când Grecia a derapat, am auzit foarte multe despre ce e în neregulă cu tot ce e grecesc. Unele dintre acuzaţii sunt adevărate, altele sunt false – dar toate sunt pe lângă subiect”, diagnostichează laureatul Premiului Nobel pentru economie.
Grecii nu sunt leneşi, muncesc mai multe ore decât aproape oricine altcineva în Europa, explică Krugman. În plus, Grecia nu are un stat social scăpat de sub control, iar procentul cheltuielilor sociale în PIB – măsura standard a mărimii unui stat social – este substanţial inferior celui din ţări ca Suedia sau Germania, care până acum au rezistat destul de bine crizei europene, adaugă economistul american.
Atunci „de ce zona dolarului – cunoscută şi ca Statele Unite ale Americii – funcţionează, mai mult sau mai puţin, fără genul de crize regionale severe care afectează acum Europa? Răspunsul este că noi avem un guvern central puternic, iar acţiunile acestui guvern oferă, practic, salvare automată statelor care intră în dificultate”, mai scrie Paul Krugman.
Oficiali de la Bruxelles, Frankfurt /sediul BCE – n.red./ şi Berlin au creat un sistem monetar „profund eronat”, iar soluţiile la criză ar trebui să vină tocmai din aceste locuri, este de părere acelaşi analist.
El observă că Grecia este în dificultate în principal din cauza aroganţei oficialilor europeni, mai ales din statele bogate, care s-au convins pe ei înşişi că vor putea face o monedă unică să funcţioneze în absenţa unui guvern unic.
Singura cale prin care euro ar putea fi salvat ar fi ca germanii şi BCE să înţeleagă că ei sunt aceia care trebuie să îşi schimbe comportamentul, cheltuind mai mult şi acceptând o inflaţie mai ridicată, subliniază Paul Krugman. În caz contrar, Grecia va rămâne în istorie ca victima hybrisului altor popoare, conchide acesta