Această ‘taxă pe miliardari’, care ar veni sub forma unui impozit anual, face parte dintr-o serie de măsuri preconizate de agenţia ONU, care mai cuprind o taxă asupra tranzacţiilor financiare sau asupra emisiilor de dioxid de carbon /CO2/, ce ar putea aduce, potrivit agenţiei, o sumă totală de peste 400 de miliarde de dolari.
Potrivit raportului, este esenţial să se găsească noi mijloace de finanţare pentru a ajuta ţările sărace să-şi îmbunătăţească infrastructurile şi sistemele de sănătate, întrucât ţările bogate nu şi-au respectat promisiunile în ce priveşte ajutorul pentru dezvoltare.
Autorii raportului estimează că, în 2012, în lume există 1226 de pesoane a căror avere depăşeşte un miliard de dolari. Dintre aceştia, 425 se află în Statele Unite ale Americii, 315 în regiunea Asia-Pacific, 310 în Europa, 90 în restul Americii de nord şi de sud, iar alţi 86 în Africa şi în Orientul Mijlociu. Împreună, averea lor reprezintă 4600 miliarde de dolari, sau 3,75 miliarde de dolari, în medie, pe persoană.
Potrivit documentului ONU, o taxă de 1% pe averile acestora ar putea aduce 46 de miliarde de dolari în 2012, şi, mai mult, respectivii miliardari practic nu ar simţi această ‘prelevare’. Conform raportului, miliardarul ‘mediu’ va continua să dispună de 3,7 miliarde de dolari, după impozit. ‘Dacă ar cheltui 1000 de dolari pe zi, ar avea nevoie de peste 10.000 de ani pentru a-şi cheltui întreaga avere’, se subliniază în raport.
Averea miliardarilor a crescut în medie cu 4% în cele două decenii care au precedat criza financiară din 2008-2009.
Totuşi, UNCTAD recunoaşte că ideea sa nu este, în momentul de faţă, un mijloc realist de a spori resursele pentru ajutorul pentru dezvoltare.
Autorii raportului evocă şi alte metode de a obţine resurse, între care:
– o taxă de 25 de dolari pe tona de emisii de CO2, care ar aduce circa 250 de milioane de dolari;
– o taxă de 0,005% asupra tranzacţiilor cu valute, care s-ar aplica dolarului, yenului, euro şi lirei sterline şi prin care s-ar putea colecta anual 40 de miliarde de dolari;
– alocarea unei părţi din taxa prevăzută de Uniunea Europeană asupra tranzacţiilor financiare – care ar urma să aducă cel puţin 70 de miliarde de dolari pe an – pentru dezvoltarea cooperării internaţionale.
Raportul UNCTAD mai sugerează extinderea taxei pe biletele de avion impusă în unele ţări, între care în Franţa, pentru a finanţa furnizarea de medicamente în ţările sărace, măsură căreia companiile aeriene i se opun vehement.