„Sigur că pot înţelege de ce un stat ar vrea să-şi reducă costurile de refinanţare. Însă ajutorul financiar are un rol de ultimă reducă în uniunea monetară, iar costul de finanţare nu poate justifica de unul singur acordarea ajutorului”, a afirmat Weidmann într-un interviu pentru Boersen-Zeitung, preluat de Bloomberg.
Şeful băncii centrale a Germaniei consideră că Italia nu va avea probleme dacă va continua să evolueze pe direcţia actuală.
„Dacă Italia poate menţine linia reformelor, este pe drumul cel bun”, a afirmat el.
Comentariile lui Weidmann, membru în Consiliul Guvernatorilor BCE, indică reticenţa Germaniei faţă de propunerea ca fondurile de urgenţă ale zonei euro, MES şi Fondul European de Stabilitate Financiară, să poată cumpăra, de pe piaţa secundară, obligaţiuni emise de statele aflate în dificultate, pentru a le reduce costurile de finanţare.
Premierul italian Mario Draghi a înaintat propunerea, descriind măsura drept un „scut” împotriva efectelor de răspândire a crizei datoriilor de stat şi a crizei bancare din Spania.
Referitor la Spania, care a solicitat un ajutor european estimat la 100 miliarde euro pentru recapitalizarea băncilor, Weidmann a spus că acordul cu statul iberic ar trebuie extins de la bănci către întreaga economie. Oficialul german a făcut referire la şomajul din Spania, ajuns la aproape 25%, şi la problemele financiar-fiscale ale celor 17 guverne regionale spaniole.
Premierul spaniol Mariano Rajoy a anunţat recent cel de-al patrulea pachet de măsuri de austeritate după şapte luni de mandat, cu un impact de 65 miliarde euro asupra deficitului în următorii doi ani şi jumătate.
În privinţa Greciei, preşedintele Bundesbank a arătat că prelungirea termenelor convenite în acordul cu statul elen în privinţa reducerii deficitului bugetar şi implementării de reforme structurale „nu ar creşte gradul de acceptare politică” a măsurilor de austeritate.
Pe de altă parte, Weidmann a notat că Portugalia şi Irlanda au înregistrat progrese remarcabile, sugerând că UE ar putea face concesii celor două state în privinţa relaxării ţintelor din acordurile de finanţare externă.