Imigranţii – ţapi ispăşitori în Grecia

Oraşul Manolada, în partea de vest a Greciei. La sfârşitul lunii august, în urma unei dispute, doi greci au atacat un egiptean. Tânărul în vârstă de 22 de ani a fost blocat în geamul lateral al maşinii celor doi agresori şi târât pe străzi aproximativ un kilometru. Conform poliţiei, cel care a început cearta a fost egipteanul. Mai multe publicaţii de stânga au scris că, de fapt, victima – care presta servicii agricole pentru unul dintre agresori – venise să-şi revendice salariul.

Afgan fără adăpost la Atena

În ultima vreme, străinii din Grecia nu mai au linişte. La mijlocul lunii august, un irakian a fost înjunghiat în centrul Atenei. Organizaţiile pentru drepturile omului susţin că numai în Hellas au fost comise, în ultimele două luni, cel puţin 200 de atacuri xenofobe sau rasiste. Mai ales partidul de extremă dreapta „Zori aurii”, reprezentat în Parlament prin intermediul a 18 deputaţi, alimentează ura faţă de străini, scrie Deutsche Welle. 

Imigranţii – ţapi ispăşitori

Experţii trasează deja paralele cu Republica de la Weimar (Germania), de la începutul secolului 20. Tânăra democraţie a Republicii de la Weimar a eşuat după Primul Război Mondial, în 1933, din cauza naţional-socialiştilor care prelueaseră puterea. Printre motivele eşecului, istoricii amintesc criza economică de la vremea respectivă şi situaţia financiară a populaţiei. Dificultăţile băneşti i-au îndemnat pe mulţi germani să aplece urechea la vorbele lui Hitler.

Citeste si: Mărturia unui american în Grecia: O monedă unică într-o ţară care nu produce nimic e un dezastru

„Există asemănări între Grecia zilelor noastre şi Republica de la Weimar”, susţine sociologul grec Eleni Karasavidou. „De exemplu se formează grupuri care se cred mai bune decât restul lumii sau care cred, la modul foarte serios, că lumea întreagă complotează împotriva Greciei”, adaugă Karasavidou.

De fapt, grecii caută un ţap ispăşitor pentru situaţia economică şi socială în care se găsesc, iar criza le dă senzaţia că le fuge pământul de sub picioare. „În aceste condiţii, preferă să dea vina pe cei mai slabi, adică pe imigranţi”, mai spune sociologul din Salonic.

Nu toţi străinii sunt infractori şi nu toţi sunt uşă de biserică

La criza economică se adaugă veştile despre străinii care comit infracţiuni; fiindcă Grecia nu e scutită de neplăceri nici la acest capitol. De exemplu, la începutul lunii august, un pakistanez a agresat şi violat o minoră. De atunci, fata în vârstă de doar 15 ani se află în comă. Presupusul făptaş a fost arestat. Poliţia l-a smuls cu greu din mâinile extremiştilor de dreapta, care au vrut să-l linşeze în faţa clădirii tribunalului de pe insula Paros.

În vara lui 2011, un alt caz – de data aceasta petrecut la Atena – zguduia societatea elenă. Trei africani au înjunghiat un grec, în plină stradă, ca să-i fure camera video. Un val de furie s-a abătut asupra imigranţilor, inclusiv asupra celor nevinovaţi. Poliţiştii au fost nevoiţi să intervină cu gaze lacrimogene şi bastoane pentru a-i potoli pe extremiştii de dreapta, care vroiau cu orice preţ să se răzbune.

Experienţă zero în compromisuri politice

Panagiotis Ioakeimidis, profesor la Facultatea de Studii Europene a Universităţii din Atena, este de părere că „actele de violenţă asupra străinilor sunt inacceptabile şi nu pot fi tolerate sub nicio formă”. Totuşi, trebuie admis că Grecia are o problemă uriaşă cu imigraţia ilegală şi, din această cauză, se simte lăsată baltă de către restul statelor din comunitate. „Pe măsură ce criza se agravează, sporesc şi pornirile agresive ale grecilor”, adaugă Ioakeimidis.

Nori negri deasupra Greciei

Profesorul reclamă lipsa ajutorului european la securizarea graniţei de est a Greciei, de fapt graniţa exterioară a UE. În acelaşi timp, Ioakeimidis crede că este de competenţa clasei politice să ţină în frâu violenţa şi să tempereze societatea. Dar liderii de la Atena par a fi depăşiţi de situaţie. De fapt, ei înşişi nu pot fi consideraţi un exemplu bun, spune profesorul: „Discuţiile cu caracter conflictual fac parte din repertoriul standard al clasei politice de la noi. Dacă analizaţi istoria recentă a Greciei veţi constata că politicienilor noştri le lipseşte cultura compromisului”.

„Nu vreau să trăiesc într-o junglă socială”

Viaţa şi aşa grea din cauza crizei se complică acum şi mai mult prin tonurile aspre la adresa străinilor. Dar întotdeauna există o rază de speranţă, spune Ioakeimidis: „Noul guvern de coaliţie înseamnă un experiment, până acum, unic în Grecia, şi un consens aşa cum, la noi, n-a mai existat până acum”. Rarele coaliţii formate în trecut n-au rezistat. De data aceasta, se pare totuşi că la Atena există consens – cel puţin în chestiunea apartenenţei Greciei la UE şi la comunitatea monetară.

Eleni Karasavidou crede că a pasa problema xenofobiei pe mâna politicienilor este cea mai uşoară soluţie, dar nu cea mai eficientă. „Democraţie înseamnă să ştii să preiei răspunderea”.

Grecii ar trebui să conştientizeze faptul că problemele societăţii îi vizează şi îi afectează în mod direct, mai spune sociologul. „În ceea ce mă priveşte, planurile nerealiste legate de obiective pe termen lung nu sunt interesante. Nu ţin să creăm paradisul. Dar nici nu vreau să trăiesc într-o junglă socială”.