Cum ne scumpesc viaţa americanii şi europenii

Cel de-al treilea program de quantitative easing al Federal Reserve aduce o premieră: nu are nicio limită temporală de aplicare. Fed îşi propune să cumpere titluri securitizate garantate cu active de 40 de miliarde de dolari pe lună, adică 480 de miliarde de dolari pe an. Aceste titluri – asset backed securities, în engleză – sunt produse derivative, create prin punerea în pachet a mai multor credite cu diferite garanţii – credite auto, credite ipotecare, împrumuturi pentru studenţi (acestea nu pot fi denunţate) etc. Aceste pachete sunt tranzacţionate de către bănci şi au avut şi ele rolul lor negativ în timpul crizei, din cauză că adevăratul risc purtat de acestea a fost mascat. Hârtiile vor fi cumpărate de către Fed de la Fanny Mae şi Freddy Mac, două agenţii de credit guvernamentale, naţionalizate de către guvernul federal în timpul crizei din pricina pericolului iminent de faliment.

În momentul în care Fed cumpără aceste active, bilanţurile băncii cresc în oglindă pe partea de pasive, La fel ca în cazul oricărei bănci centrale, pasivele reprezintă masă monetară. Activele bilanţiere ale Fed aproape că s-au triplat de la începutul crizei şi se află acum la 2.825 de miliarde de dolari, după ce banca a derulat două programe de quantitative easing până în prezent, începând cu anul 2008.

În acelaşi timp, preţurile mărfurilor a crescut spectaculos. Există o legătură puternică între dolar şi preţurile mărfurilor în lume, dolarul fiind cea mai importantă monedă de cotaţie. Carburanţii au preţuri record peste tot în lume, din România, în restul Europei şi până în America. Porumbul, de exemplu, o cereală foarte importantă atât în consumul uman, cât şi ca hrană pentru animale, atingea în iulie cel mai ridicat preţ din istorie. Grâul are cel mai ridicat preţ de după 2008, iar preţurile boabelor de soia sunt mai sus decât în 2008, şi se află la un nivel record. Metalele au şi ele preţuri ridicate. Cuprul, spre exemplu, are un preţ foarte apropiat de cel din vârful atins în 2008. Costurile mărfurilor sunt legate şi de producţie, preţul petrolului, de exemplu, este sensibil la tensiunile din ţările cu producţie ridicată, preţul cerealelor este afectat de anul agricol, bun sau rău. Însă, în condiţiile în care economia globală încă este într-o stare precară, mai ales prin comparaţie cu ratele de creştere atinse în anul 2008, an în care se stabiliseră recordurile pentru aproape toate catergoriile de mărfuri, preţurile de acum par a fi afectate mai mult de politicile monetare inflaţioniste decât de o cerere extraordinară.

După ce Ben Bernanke, preşedintele Fed, a anunţat QE3, preţurile mărfurilor a crescut, de la petrol la aur, iar bursele au avut creşteri consistente, stabilind noi maxime pentru acest an. Indicele S&P 500 a depăşit nivelurile din 2008 la 1.465 de puncte, iar Dow Jones Industrial Index se află la 13.600 de puncte, peste vârful anului 2008, şi de două ori mai sus decât minimumul din această criză din martie 2009. DJIA mai are puţin şi ajunge la recordul istoric din octombrie 2007 de 14.100 de puncte, când lumea încă nu se gândea la catastrofa financiară ce avea să urmeze.

De altfel, în timp ce populaţia a trebuit să suporte preţurile mai mari ale mâncării şi benzinei, bursele au beneficiat din plin de politicile băncilor centrale.

Marc Faber, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai apreciaţi investitori din lume, spune că politicile Fed „vor distruge lumea”. Acesta apreciază că vom avea o criză sistemică şi că totul se va prăbuşi. Însă, întrebarea este ce se întâmplă până atunci.

„Se va prăbuşi totul cu DJIA la 20.000, 50.000 sau 10 milioane de puncte? Domnul Bernanke este un tipograf, tipăreşte bani şi, credeţi-mă, dacă Romney (candidatul republican la funcţia de preşedinte a SUA, n.r.) câştigă alegerile, următorul şef al Fed va fi şi el la fel. Şi lucrurile vor continua. Europenii vor tipări bani, chinezii vor tipări bani, toată lumea va tipări bani şi puterea de cumpărare a banilor va scădea (…) Este o absurditate să crezi că politica monetară a SUA va face ca aceşti bani să ajungă la oamenii obişnuiţi. Se vor duce la oamenii bine poziţionaţi, la cei mai bogaţi şi influenţi din societate (Mayfair economy) şi vor creşte preţurile activelor (…) Felicitări domnule Bernanke, sunt fericit, preţurile activelor deţinute de mine vor creşte, dar ca cetăţean responsabil trebuie să spun că politicile monetare ale SUA vor distruge lumea (…) Cred că este o mare eroare să crezi că tipărirea de bani poate întradevăr să îmbunătăţească piaţa muncii pentru că banii curg în sistem. Aceştia ajung în primul rând în sistemul bancar şi la instituţiile financiare, în buzunarele oamenilor prosperi”, a delcarat investitorul de origine elveţiană pentru Bloomberg (interviu video).

Tocmai această competiţie în devalorizarea monedei ar trebui să ne sperie. Pentru că dacă în Europa monedele s-ar menţine puternice, mai ales moneda euro, atunci s-ar absorbi din impactul unui preţ crescut din cursul de schimb. Însă zona euro, de care România este foarte strâns legată, are planurile ei care vor duce la o monedă mai slabă. Banca Centrală Europeană a anunţat înaintea Fed că vrea să cumpere datorie guvernamentală pentru a salva de la faliment ţările falimentare din zona euro. Preşedintele BCE, italianul Mario Draghi, a deschis şi el calea unui program fără limită cantitativă în care îşi propune să cumpere datoria ţărilor cu finanţe şubrede astfel încât costurile de finanţare ale acestora să scadă. Şi bilanţurile BCE au crescut mai mult decât cele ale Fed în această criză. 

Cu ameninţări monetare de peste Ocean sau de lângă noi, România are puţine pârghii (spre deloc) pentru a se apăra de creşterile de preţuri din pieţele internaţionale ce se anunţă în perioada următoare. Banii străinilor nu mai intră în economia noastră, investiţiile străine directe sunt la pământ, şi resursele interioare sunt puţine. Aşa că nu vom avea probabil venituri mai mari care să compenseze creşterile de preţuri, astfel că oamenii obişnuiţi, aşa cum spune şi Marc Faber, vor putea să cumpere din ce în ce mai puţin cu salariile lor.