Guvernul se joacă cu taxa auto. Puţinii cumpărători învaţă piesa „Cumperi azi, te judeci mâine”

Tema introducerii unei astfel de taxe a fost lansată pentru prima dată în martie 2006, când agenţia MEDIAFAX a anunţat în exclusivitate că Guvernul va analiza aplicarea unei taxe ecologice pentru înmatricularea autovehiculelor provenite din UE după 1 ianuarie 2007, momentul aderării României la Uniunea Europeană. Guvernul condus de premierul Călin Popescu Tăriceanu, mare pasionat de industria auto, dorea astfel să evite creşterea numărului de maşini poluante în contextul anulării restricţiilor la importurile auto după integrarea în UE.

La acel moment, maşinile de import mai vechi de opt ani sau cele care nu îndeplinesc normele de poluare Euro 3 nu puteau fi înmatriculate în România.

Calculele sumare ale guvernanţilor indicau atunci o taxă de 1.000-2.000 de euro percepută la înmatricularea maşinilor vechi.

Taxa urma să fie introdusă în contextul în care, în 2005, vânzările de autovehicule noi crescuseră cu 41,7%, iar importurile reprezentau aproape 50% din total.

Guvernul se baza pe exemplul Ungariei, care în mai 2004, după aderarea la UE, aplicase un sistem de taxare care i-a permis să menţină volumul de automobile rulate importate la un nivel apropiat de cel consemnat anterior.

Deşi Comisia Europeană criticase statele care au introdus astfel de taxe auto, variantele au fost analizate rapid, fără să se piardă mult timp, şi noua taxă, denumită în final „de înmatriculare”, a fost introdusă de Guvern în Codul Fiscal în iulie 2006, cu aplicare din 2007. Nivelul taxei era calculat în funcţie de gradul de poluare şi de capacitate cilindrică ale vehiculului, în condiţiile în care, până la acel moment, proprietarii de maşini plăteau doar un impozit anual, calculat prin înmulţirea fiecărei grupe de 500 centimetri cubi cu sume cuprinse între 7 şi 8,6 lei.

Reacţia a fost previzibilă, iar Uniunea Naţională a Transportatorilor şi-a scos camioanele în faţa Ministerului Finanţelor, reclamând că taxa va influenţea negativ activitatea transportatorilor.

Mai mult, încă din ianuarie 2007, imediat după integrare, Comisia Europeană a decis să înceapă o anchetă privind legalitatea introducerii taxei de către România şi a atenţionat Guvernul că ar putea deschide procedura pentru încălcarea Tratatului UE dacă legislaţia românească nu va fi modificată. Aceasta deoarece normele UE interzic statelor membre să introducă taxe prin care să discrimeze, direct sau indirect, produse din alte ţări membre, în competiţia de pe piaţă cu produsele similare autohtone.

Comisia Europeană reclama că formula aplicată de autorităţile române în calcularea taxei dezavantajează, prin suma de plată, autoturismele second-hand provenind din Uniunea Europeană, creând o poziţie de piaţă net favorabilă maşinilor autohtone, şi că impozitarea discriminatorie nu poate fi justificată de considerente ecologice.

Comisia Europeană a decis însă să acorde Guvernului de la Bucureşti „un răgaz” până în luna martie, având în vedere că România de-abia devenise membru al UE.

Inevitabil, taxa auto a devenit în acest condiţii subiect de dispută politică şi acuzaţii reciproce între partide, iar PD, proaspăt ieşit de la guvernare, dar al cărui ministru al Mediului venise prima dată cu ideea introducerii unei astfel de taxe, a acuzat Ministerul Finanţelor, condus de liberali, şi Parlamentul că au dus valoarea taxei la un nivel „mai mult decât dublu” faţă de ce se stabilise iniţial.

Taxa era însă pe gustul premierului Tăriceanu, care controla şi firma importatoare a mărcii Citroen în România, iar acesta, încurajat din spate atât de grupul francez Renault cu afaceri în ţară, cât şi de Ford, viitorul proprietar al Automobile Craiova, a anunţat de mai multe ori răspicat că nici nu se gândeşte să renunţe la taxă, chiar dacă preşedintele Traian Băsescu i-a cerut oficial acest lucru. El susţinea băţos că este normal ca fiecare stat să-şi apere interesele în faţa Comisia Europei şi oferea exemplul Germaniei, care a luase decizia de a proteja contructorii locali faţă de solicitarea CE de reducere a emisiilor poluante. Finanţele insistau la rândul lor că sumele colectate la buget din taxa auto de primă înmatriculare totalizaseră, în primul semestru, 300 milioane lei.

Tăriceanu a înţeles însă rapid că una este Germania şi alta România şi, ameninţat cu procesul la Curtea Europeană de Justiţie, a decis să reducă cuantumul taxei auto. Prima modificare a taxei era efectuată în luna aprilie, la doar patru luni de la introducere.

Noua formulă de calcul a taxei de primă înmatriculare prevedea niveluri de până la trei ori mai mici pentru unele maşini vechi, dar mai mari la cele noi, data propusă pentru intrarea în vigoare a modificărilor legislative fiind 1 ianuarie 2008.

Guvernul a încercat însă o nouă strategie dâmboviţeană şi a anunţat ulterior că noua taxă nu va mai fi aplicată din ianuarie, ci din iulie 2008. Comisia Europeană nu a gustat gluma şi a trecut la a doua etapă a procedurii de infringement împotriva României.

Pentru a-i mai împăca pe oficialii UE, Guvernul a modificat din nou, în decembrie 2007, pentru a doua oară în acel an, sistemul taxei auto, corelând nivelul acesteia cu valoarea de piaţă a maşinii şi acceptând să introducă o procedură de contestare pentru persoanele care se consideră nedreptăţite.

Proprietarii de maşini nu au stat însă să le dea Guvernul dreptul de a contesta taxa, astfel că în decembrie era înregistrat deja primul proces pierdut de stat, un arădean primind din partea judecătorilor dreptul să-şi recupereze de la stat taxa de 6.287 lei, cu dobânda aferentă şi cheltuielile de judecată.

Tot în decembrie 2007, considerând că taxa auto a fost primită cu reticenţă de către opinia publică, Guvernul a hotărât ca, din 2008, să schimbe denumirea impozitului din „taxa specială de primă înmatriculare” în „taxa pentru poluarea de la autoturisme”, pentru a marca foarte clar scopul pentru care a fost introdusă. S-a decis în acelaşi timp ca sumele colectate din taxa auto să fie vărsate la Fondul de Mediu şi folosite pentru programe de protecţie a mediului, precum casarea maşinilor vechi, împădurirea terenurilor degradate, realizarea de spaţii verzi, renaturarea zonelor din Delta şi Lunca Dunării, amenajarea de piste pentru biciclişti, cumpărarea de panouri solare sau instalaţii eoliene de către persoane care doresc să schimbe sistemele energetice clasice.

Odată cu schimbarea denumirii, valoarea taxei a urcat de două-trei ori la maşinile noi Euro 4 şi a scăzut de zece ori la maşinile Euro1 vechi de 14-15 ani.

Păţiţi cu românii nou-integraţi în Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles i-au anunţat calm pe guvernanţi că vor suspenda procedura de infringement doar atunci când noua taxă auto va fi aprobată de Parlament.

În vara anului 2008, Guvernul modifica din noua taxa auto, stabilind că persoanele care vor înmatricula, de la 1 iulie, autovehicule second-hand vor beneficia de o reducere suplimentară a taxei de poluare auto dacă declară pe propria răspundere că rulajul mediu anual real al maşinii este mai mare decât cel considerat standard pentru categoria respectivă a vehiculului.

Tăriceanu avea însă pregătită o ultimă lovitură şi, după discuţii cu directorul general al grupului Renault România şi al Automobile Dacia privind „perspectivele întreprinderii” în condiţiile crizei economice, a anunţat, în noiembrie 2008, că taxa de poluare auto percepută la achiziţia de vehicule noi va fi suspendată pe o perioadă de 3-6 luni , pentru a limita importurile de maşini vechi. Suspendarea pe 3-6 luni s-a transformat într-una de un an, până în decembrie 2009, măsura aplicându-se în cazul taxei de poluare auto pentru maşinile noi Euro 4, simultan cu triplarea taxei la achiziţionarea tuturor vehiculelor second-hand de import.

La guvernare a venit în scurt timp un alt partid, iar Comisia Europeană, în mod evident, a informat imediat Guvernul că ordonanţa de urgenţă prin care taxa de poluare auto a fost triplată de fostul Executiv încalcă legislaţia comunitară. Concluzia a fost cea aşteptată, respectiv reducerea cu 30% a taxei auto şi majorarea sumei de plată pentru vehicule foarte vechi.

Guvernul „uitase” însă să se mai ocupe şi de taxa suspendată pentru maşinile noi, spre deosebire de oficialii europeni, care nu aveau astfel de scăpări şi care au somat Executivul să modifice din nou taxa, atenţionând că prevederile legislaţiei româneşti, conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule, însă creşte pentru anumite maşini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor maşini de ocazie, protejând industria naţională a autovehiculelor noi.

Discuţiile au fost tergiversate de la Bucureşti până când a expirat perioada de suspendare, iar taxa pentru maşini noi a revenit la nivelul iniţial, mai mare, abia din 2010. Comisia Europeană a ţinut însă cont de această tergiversare, iar când Guvernul a cerut acordul pentru prelungirea cu şase luni a excepţiei la taxa auto, a respins solicitarea.

În lipsa unei alte soluţii pentru a stimula vînzările de maşini noi, Guvernul a majorat pentru 2011 taxa auto cu până la 50%, în principal pentru vehicule poluante. Comisia Europeană şi-a văzut de treabă şi a apelat la instanţă, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene hotărând că taxa încalcă legislaţia Uniunii Europene întrucât produce un dezavantaj la vânzarea maşinilor second-hand din alte state pe teritoriul României.

Decizia Curţii a obligat Guvernul să modifice din nou sistemul de taxare, iar soluţia găsită a fost una inedită: rămâne şi taxa de primă înmatriculare, redusă cu până la 25%, şi se mai introduce şi o taxă de primă vânzare pentru maşinile aduse în ţară înainte de 1 ianuarie 2007 sau după această dată şi pentru care nu a fost achitată taxa auto.

Nici taxa de primă vânzare nu a avut însă viaţă lungă, deoarece, în iarna acestui an, Guvernul s-a gândit că dacă va suspenda pe un an această taxă va mai calma protestele populare din Piaţa Universităţii, unde una dintre scandări era împotriva noii taxe auto. Taxa a fost suspendată, manifestările au continuat, iar Guvernul şi-a depus mandatul.

Guvernarea a fost preluată de Ungureanu, care nu a mai modificat sistemul taxei auto, dar nu pentru că ar fi simţit penibilul situaţiei şi haosul provocat periodic în piaţă, ci pentru că nu a mai apucat să adopte decizii în acest sens, fiind înlocuit de Guvernul USL.

Acum, premierul Ponta anunţă că sistemul de taxare a proprietarilor de autovehicule va fi din nou modificat, începând cu anul viitor, prin revenirea la vechea idee, parcă uitată, din 2006: înlocuirea taxei de primă înmatriculare cu o taxă de mediu, calculată în funcţie de nivelul de poluare.

Pariurile legate de intervalul în care această virtuală taxă de mediu nu va fi modificată sunt deschise.