Cum să strângi banii pentru pensia de peste 30 de ani

„Cât ar trebui să economisească? Sincer: 30% din venituri“, propune Mihnea Bărbulescu, director de marketing la Erste Asset Management România (EAM). Firma este cel mai mare administrator de investiţii din România cu active de peste 3,77 miliarde de lei.

Rata de economisire propusă include şi viramentele în pensiile private, obligatorii sau nu, dar severitatea răspunsului este oricum pe măsura dificultăţii problemei.

Cât şi cum?

„Cât să consum şi cât să economisesc? Este o dilemă şi mai profundă  în perioade de criză economică, când standardul de viaţă este greu de menţinut, de unde tendinţa de a renunţa la economii sau, şi mai rău, de a trăi pe credit“, spune  Alin Brendea, director general adjunct al firmei de brokeraj Prime Transaction.

Răspunsul ar trebui să fie rezultatul unei ecuaţii de patru variabile: suma economisită, frecvenţa economisirii, rata de creştere sperată şi valoarea finală, aminteşte Adrian Danciu, director general al societăţii de administrare a investiţiilor SAI Broker Cluj Napoca.

„Trebuie să prestabilim cel puţin trei din necunoscute, ca să aplicăm formulele de calcul“, spune Adrian Danciu.

De exemplu, „dacă dorim ca, în momentul ieşirii la pensie, peste 30 de ani, să avem economii de circa 67.000 lei, este nevoie să economisim aproximativ 45 de lei pe lună, la un randament mediu anual de 8%“, a calculat analistul clujean.

O persoană cu venituri mari în perioada activă  va avea în mod sigur nevoi pe măsură la pensie“, spune Mihai Purcărea, directorul de investiţii al EAM. Dar dacă vrem mai mult, trebuie economisit mai mult.

„Pentru a avea, la pensie, 60% din venitul mediu lunar înregistrat în perioada activă, trebuie să economisim 20,2% din venituri, timp de 35 ani. Dacă suntem mai “pretenţioşi” şi ţintim ca, la pensie, să încasăm 80% din venitul actual, atunci gradul de economisire creşte la 27%“, a calculat administratorul de investiţii de la EAM.

Estimările au fost făcute în funcţie de mai multe premise, printre care structura portofoliului de economisire / investiţie şi randamentul previzibil (câştigul) acestora, asupra cărora vom reveni.

Dacă deja „avem o pensie pilon 2 (pensie private obligatorii, n.r.), unde se vor economisi până la 6% din venituri, rezultă ca ar mai trebui să economisim separat 14,2%, pentru a ajunge la 60% din venituri (respectiv 21% pentru a ajunge la 80%)“, precizează Mihai Purcărea, în urma unor „calcule orientative“.

„Este recomandabil ca o proporţie de 10 – 20% din venitul anual să fie economisită“, este de părere, la rândul său, Alin Brendea, şeful brokerilor de la Prime Transaction.

Mai puţin sever este Dan Nicu, preşedintele firmei de administrare a investiţiilor BRD Asset Management: „o proporţie de 8 – 10% din venituri ar fi corespunzătoare unei pensii rezonabile pe un orizont de timp de 20 – 25 de ani“.

Majoritatea răspunsurilor primite la ECONOMICA.NET indică rata de economisire de 10% din venituri şi majoritatea fac calculele la un randament mediu anual de circa 10%, apropiat de cel al fondurilor de  pensii.

Toţi atrag atenţia că, la începutul unei perioade lungi de economisire / investiţii, banii trebuie plasaţi în acţiuni la bursă , sau în fonduri de investiţii care au, la rândul lor, în diferite proporţii, plasamente în acţiuni.

Acesta este însă alt capitol al ghidului nostru.

De câţi bani trebuie „să uiţi“ lunar

O rată de economisire de 10% dintr-un salariu minim de 750 sau 800 de lei (cât va fi din vara acestui an),  într-un instrument ce creşte constant cu 6% pe an, asigură un venit de puţin peste 500 de lei pe luna, la data pensionării, potrivit calculelor lui Horia Gustă, preşedintele firmei de administrare a investiţiilor Certinvest.

Iata cum ar arata veniturile la pensie, tip de 15 ani dupa pensionare, în funcţie de suma economisită:

Suma economisită (lei) cu un randament anual de 6%, la o investiţie lunară de….

„Începeţi economia cu minim 100 -130 de lei pe lună. Suma nu e atât de greu de pus deoparte, şi în prima etapă crează deprinderea, urmând ca apoi, cât mai repede, suma sa fie crescută după posibilităţi şi „antrenament“, sfătuieşte Cristian R. Fäder, directorul de investiţii pentru România al Palmer Capital. Firma administrează un fond de investiţii concentrat pe România.

„Primul pas ar fi să reuşeşti, în primii 2 ani, să acumulezi (în depozite bancare sau fonduri de investiţii) un capital de pornire. În compunerea acestui capital vor intra sume mici şi constante din salariul lunar (de exemplu, daca ai un salariu de 1.800 lei, poţi să pui lunar 100 lei aici şi vei strînge 2400 lei)“, scrie consultantul financiar Corneliu Stanciu, business partner Lyoness.

Problema se poate pune şi invers, sugerează Valentin Ionescu, fost director general al Bursei de Valori Bucureşti, şi poate că e chiar mai stimulativ aşa: Ce pensie lunară vreau să am? 300 de euro, 500 de euro, 1000 de euro ?

„După ce ştim acest lucru, trecem la următorul pas. Fac o proiecţie pe 30 de ani, calculată la un randament mediu al plasamentului, şi de aici rezultă cît trebuie să economisesc.

Cu alte cuvinte, dacă vrem o pensie mare, trebuie să economisesc mai mult“, conchide Valentin Ionescu.

„Dacă ai în jur de 30 de ani, îţi va fi mai uşor să pui deoparte o proporţie mai mică din venituri, o perioadă mai mare de timp, decat dacă laşi vremea să treacă, întrucât va trebui să pui o proporţie mai mare la o vârstă mai înaintată“, completează Cristian R. Fäder.

„Trebuie să fim şi realişti privind nevoile pe care le vom avea la pensie, şi anume de 70-80% din veniturile medii din perioada activă. Adică, de exemplu, 4.800 de lei pe lună ca să traim, după pensionare, la acelaşi standard la care trăiam cu un venit de 6.000 lei /lună, înainte“, spune Valentin Ionescu, care este acum administratorul Societăţii de Investiţii Financiare (SIF) Moldova.

Bine ar fi ca, „după doi ani, să deţii o sumă între 5.000 şi 10.000 euro sau mai mult“, spune Corneliu Stanciu, care propune şi o altă abordare.

„Oamenii vin brusc în această noua realitate (că trebuie să se ocupe singuri de pensia lor) şi trebuie să-şi asigure un minim de educaţie financiară. Apoi, să-şi clarifice scopul final: au 30 de ani şi vor ca la 60 de ani sa aibă venituri echivalente cu 1.000 euro / lună“, spune consultantul. Nu este imposbil, mai asigură el, chiar dacă nu câştigi acum atât de mult.

Resursele sunt limitate? „Este complet fals! Resursele sunt nelimitate, trebuie doar să ştii să ajungi la ele“, ne mai scrie Corneliu Stanciu.

Şi încă un detaliu important : economiile pentru pensie trebuie separate de celelalte, pentru scopuri curente, şi de bugetul tampon pentru necesităţi neprevăzute.

Tehnica şi strategia

Doar economisirea, şi încă în proporţie de 10%, nu acoperă decât un an, sau cel mult trei de pensie la nivelul dorit, potrivit estimărilor. De aceea:

Începeţi direct cu investiţiile – spun la unison profesioniştii consultaţi de ECONOMICA.NET. Şi dacă strâgeţi bani într-un depozit bancar, sau în fondurile mutuale monetare, faceţi asta tot pentru a strânge suficient de mulţi pentru investiţia în active pe termen lung.

Propunerile profesioniştilor: acţiuni, titluri de stat pe cel puţin 10 ani, sau chiar în terenuri sau alte active imobiliare, active care, în orice caz, se fructifică pe termen lung.

„La 35 de ani, procentul investit în acţiuni trebuie să fie mai mare decât cel în instrumente cu venit fix“ (depozite bancare, obligaţiuni, n.r.), spune Valentin Ionescu.

Prin acţiuni se înţelege, de obicei, şi  fondurile de investiţie cu expunere pe acţiuni. Acestea au avantajul că sunt conduse de profesionişti, care ştiu când o acţiune şi-a epuizat potenţialul de creştere.

Acţiunile sunt instrumente riscante pe termen scurt, dar „statistic, investiţia în acţiuni a adus pe perioade lungi de timp câştiguri superioare investiţiilor monetare (în depozite bancare sau obligaţiuni)“,  spune Alin Brendea de la Prime Transaction.

„Economisirea exclusiv prin depozite bancare sau produse bancare asemănătoare nu poate fi decât o modalitate mediocră pe termen lung pentru a fructifica rezervele acumulate“, completează Alin Brendea.

Pe termen lung, acţiunile companiilor mari, sigure, care dau dividende şi au afaceri stabile şi de viitor (Petrom, Transelectrica, Transgaz şi altele) se apreciază, pentru că valoarea companiilor cresc.

Exemplele de acţiuni a căror valoare s-a multiplicat de foarte multe ori, uneori chiar de zeci de ori abundă pe Google. Compania care administrează celebrul motor de căutare, sau Microsoft sunt printre ele.

„Cumpărând acţiuni la societăţi care vor deveni (sau vor rămâne, n.r.) în următorii 10 – 20 de ani liderii sectorului lor de activitate, putem obţine un plus consistent de randament. Presa actuală este plină de astfel de exemple, plecând de la cele internaţionale (Microsoft, Apple, şi multe altele) până la cele autohtone (Banca Transilvania)“, spune Alin Brendea, directorul de la Prime Transaction.

Dacă la 30 de ani nu rişti, la 65 nici nu îţi mai pui problema. Cât timp ar mai avea acţiunile să-şi revină dintr-o criză ca aceea care durează în prezent, încă.

Apoi, este înţelept ca, după cei ai depăşit speranţa de viaţă stabilită de statistici, să-şi laşi banii să migreze numai spre fondurile monetare, care îi înmulţesc, prin negocieri, în depozite bancare,  potrivit lui Mihnea Bărbulescu de la EAM România.

Firma administrează cel mai mare fond mutual din România, BCR Obligaţiuni, cu active de  3,7 miliarde de lei.

Cardul bancar este o opţine confortabilă.

Reţete. Unde cresc banii mai bine

Structura investiţiei trebuie se schimbe odată cu înaintarea în vârstă, pentru că investiţia nu are destul răgaz să fie fructificată. Totuşi, există repere între care fiecare toleranţa la risc individuală îşi poate găsi locul.

Reperele pot fi găsite la intersecţia opiniilor primite la redacţia ECONOMICA.NET.
„100% acţiuni, real estate“ este portofoliul de debut propus de Mihnea Bărbulescu, de la EAM România.

Cum nu ai prea des bani să cumperi terenuri sau case şi pentru că sunt foarte puţine fonduri de investiţii imobiliare cu titluri accesibile pe piaţă (câteva, două – trei), este necesară consultanţa unui broker, care ştie care din acţiunile de la bursă ascund de fapt nu mai mult decât valoarea terenurilor unor companii.

Mihai Purcărea, tot de la EAM România, propune următoarea structură de portofoliu în mişcare:

– La 30-40 ani: 75% active cu risc (fonduri mutuale de acţiuni, acţiuni, obligaţiuni corporate & cu randament mare), respectiv  25% active sigure (fonduri de obligaţiuni, titluri de stat, depozite bancare);

– 40-50 ani: 50% active cu risc / 50% active sigure;

– 50-60 ani: 25% active cu risc / 75% active sigure;

– 60-65 ani: 10% active cu risc / 90% active sigure;

– La peste 65 ani pensia trebuie păstrată 100% în active sigure şi foarte lichide, uşor de transformat în cash.

Adrian Danciu, directorul SAI Broker Cluj, estimează:

„În mod cert, o structură optimă de portofoliu ar trebui să includă o gamă cât mai largă de instrumente financiare (acţiuni, unităţi de fond, obligaţiuni, depozite, mărfuri).

Dacă discutam de un orizont de timp foarte lung (30 – 35 de ani) ponderea acţiunilor şi a unităţilor de fond de investiţii în total portofoliu ar trebui să tindă spre 50 – 60%“.

Tocmai pentru că „acestea tind să supraperformeze, în raport cu randamentele oferite de celelalte instrumente financiare“, pe termen lung.

Bineînţeles, „pe măsura apropierii de vârsta de pensionare, proporţia activelor riscante ar trebui să scadă (spre 20%, spune Adrian Danciu), iar plasamentele în instrumente cu venit fix (obligaţiuni, depozite, s.a.) să crească.

Cristian R. Fäder, directorul de la Palmer Capital România, propune o „structură optimă“ de minim 50 % obligaţiuni / titluri de stat, 20% depozite la bancă, iar restul – fonduri mutuale de risc scăzut sau mediu.

Desigur, accesul la obligaţiuni şi la titluri de stat, care au preţuri foarte mari (unele de 10.000 lei bucata), devine posibil numai prin fondurile mutuale.

Dan Nicu, preşedintele firmei de administrare a investiţiilor BRD Asset Management, propune ca încă de la 35 de ani să se plece cu un portofoliu deja destul de conservator: numai 40% acţiuni, 30% produse monetare şi  30% obligaţiuni.

Valentin Ionescu, administratorul SIF Moldova:

„Pe măsură ce înaintăm în vârstă, să zicem la 45 de ani, mai scădem proporţia de acţiuni, să zicem cu 10% şi creştem pe cele ale instrumentelor cu venit fix. Şi tot aşa până când, în pragul pensionării,  instrumentele cu venit fix vor predomina, pentru că nu ne mai putem lua riscul de la „tinereţe”, când aveam un orizont de aşteptare (şi putere de muncă) mai lung“.

Când ai în faţă peste 30 ani până la folosirea banilor acumulaţi pentru pensie, „investiţiile recomandate pentru orizonturi lungi sunt cele în fonduri de acţiuni, care înregistrează creşteri mai mari decât alternativele celelalte“,  a răspuns întrebării ECONOMICA.NET Daniela Vasile, director de portofolii private la forma de administrare a investiţiilor Certinvest.

Firma este cea mai mare din România care nu face parte dintr-un grup bancar.

„O persoană în vârstă de 45 ani ar trebui să migreze din fondul de acţiuni spre un fond de investiţii diversificat, cu o componentă bursieră de maxim 30%. Decizia trebuie luată şi în funcţie de ciclurile bursiere, pentru a se diminua partea riscantă din portofoliu.

Cu 10 ani înainte de pensionare, întreg capitalul acumulat ar trebui orientat spre un fond de invesţii cu risc scăzut (un fond de obligaţiuni), dar care asigură o creştere superioară depozitelor bancare“, rezumă Daniela Vasile.

Răzvan Rusu,  directorul de investiţii de la Certinvest:

– 60% equity (acţiuni)
– 20% fonduri specializate
– 20% instrumente cu venit fix.

În principiu, ponderea instrumentelor cu volatilitate ridicata poate să scadă cu 1% pe an şi să fie transferată către instrumente cu venit fix. Astfel încât, la sfarşitul perioadei de 30 de ani să avem o structură de tipul:

– 30% equity
– 20% fonduri specializate
– 50% instrumente cu venit fix.

Pe de altă parte, „pentru un orizont atât de amplu în faţă (30 de ani),  cea mai bună investiţie este una în fonduri de pensii cu un profil mai agresiv. Altfel spus, expunerea la instrumente cu raport risc / beneficiu mai   ridicat cum ar fi cele cu ponderi mai mari investite în acţiuni cotate sunt cele recomandate“, ne mai spune Răzvan Rusu.

Corneliu Stanciu are şi el în portofoliul propus 50% acţiuni („dacă persoana respectivă a dat atenţia corectă educaţiei financiare, va şti perioadele în care să stea pe acţiuni şi în care pe obligaţiuni – nu ambele deodată!“). Corneliu Stanciu a fost şi administrator de investiţii

Cealaltă jumătate de portofoliu, surpriză! ar trebui împărţită în mod egal între afacerea proprie (cu circa 2.500 de euro investiţie iniţială) şi activele imobiliare, „la început în parteneriat“.

„Pe o perioadă medie de 30 ani, o persoana poate crea active de peste 300.000 euro capabile să asigure uşor un venit pasiv lunar de 1000 euro“, a calculat optimist Corneliu Stanciu.