„Eu îmi doresc ca cel puţin Comarnic – Braşov să se facă în maximum doi ani. Unii îmi spun că e greu, eu insist, sunt încăpăţânat. Vreau să se facă în doi ani din momentul în care dăm ordinul de începere a construcţiei”, a afirmat Şova, la Antena 3.
Oficialul a adăugat că este foarte greu de estimat când se va termina procedura de licitaţie şi atribuire a contractului pentru execuţia autostrăzii, însă a estimat că cel mai târziu în luna octombrie a acestui an va fi desemnat câştigătorul şi va fi dat ordinul de începere a lucrărilor.
”Este foarte greu de estimat (când se va finaliza procedura de licitaţie şi atribuire – n.r.), pentru că în momentul în care ai desemnat comisia nici eu nici altcineva nu mai are putere să se bage peste ceea ce face comisia, dar vom utiliza mijloacele legale prin intermediul Consiliului de Administraţie să solicităm politicos comisiei să se grăbească. Eu evaluez că undeva în octombrie cel mai târziu – cel puţin asta este şi dorinţa premierului pe care a exprimat-o foarte clar, şi trebuie să ne ţinem şi de dorinţa Guvernului exprimată prin vocea premierului – în octombrie cel mai târziu să avem desemnat câştigătorul şi să dăm ordinul de începere a lucrărilor”, a spus Dan Şova.
Acest proiect a fost aproape de a demara după ce Ministerul Transporturilor a semnat în 2010 un contract de execuţie, tot în concesiune, cu un consorţiu condus de compania franceză Vinci.
Autostrada Comarnic – Braşov ar fi trebuit să se realizeze în concesiune de consorţiul Vinci – Aktor însă, fie din cauza lipsei banilor pe care consorţiul trebuia să îi obţină de la bănci, fie din cauza unor probleme tehnice, contractul nu a mai fost încheiat.
Vinci – Aktor ar fi trebuit să proiecteze, să finanţeze şi să construiască Autostrada Comarnic – Braşov, urmând ca, pe o perioadă de 30 de ani, să administreze cei 55 de kilometri ai tronsonului, în schimbul unei taxe pe care utilizatorii urmau să o plătească începând din al cincilea an al concesiunii.
Începând din al cincilea an al concesiunii, pe o perioadă de 26 de ani, statul român urma să realizeze plăţi de disponibilitate către concesionar, în valoare de 180 milioane de euro pe an, ceea ce ducea la o valoare de 4,7 miliarde euro.