2011
– 15-16 martie: La Damasc au loc reuniuni sub sloganul „O Sirie fără tiranie”. O serie de manifestaţii împotriva puterii sunt reprimate în mod violent, ulterior, la Damasc şi Deraa (sud). Regimul denunţă o „rebeliune armată din partea unor grupări salafiste”.
– 21 aprilie: Anularea stării de urgenţă, aflată în vigoare începând din 1963. Zeci de morţi sunt raportaţi încă de a doua zi. Contestarea se extinde şi se radicalizează prin apeluri la îndepărtarea regimului de la putere.
– 30 iulie: Colonelul Riad al-Assaad, un dezertor refugiat în Turcia, anunţă crearea Armatei Siriene Libere (ASL) cu obiectivul de a lupta împotriva regimului.
– 31 iulie: Aproximativ o sută de persoane sunt ucise într-o vastă ofensivă a armatei la Hama (centru).
– 18 august: Barack Obama şi aliaţii săi occidentali îl îndeamnă pe al-Assad să plece de la putere. O serie de sancţiuni internaţionale sunt adoptate atât împotriva regimului, cât şi liderilor Gardienilor Revoluţiei din Iran, acuzaţi că ajută la înăbuşirea mişcării de contestare.
– 2 octombrie: Este creat Consiliul Naţional Sirian (CNS, opoziţie).
2012
– 1 martie: Armata preia controlul asupra cartierului Baba Amr, un fief al rebeliunii, la Homs (centru), după mai multe săptămâni de asediu.
– 16 iunie: Observatori ONU – însărcinaţi în virtutea unui plan de pace al lui Kofi Annan să supravegheze aplicarea unui armistiţiu de încetarea focului, complet ignorat – îşi suspendă operaţiunile.
– 3 iulie: Human Rights Watch (HRW) denunţă un „arhipelag al torturii”, cu zeci de mii de deţinuţi.
– 17 iulie: Rebelii lansează o bătălie pentru „eliberarea” Damascului, dar sunt respinşi printr-o contraofensivă a armatei. Ulterior, aceasta continuă să respingă încercări ale rebelilor de a pătrunde în Damasc şi bombardează atât aerian, cât şi cu artileria zone de rezistenţă de la periferie.
– 18 iulie: Patru oficiali de rang înalt din cadrul aparatului Securităţii, inclusiv un cumnat al lui al-Assad, sunt ucişi într-un atentat la Damasc.
– 19 iulie: Vot de veto rus (al treilea) la ONU împotriva unei rezoluţii care ameninţă regimul cu sancţiuni.
– 28 iulie: Armata lansează un asalt asupra oraşului Alep (nord), al doilea cel mai important din ţară.
– 11 noiembrie: Ahmad Moaz al-Khatib este ales preşedinte al Coaliţiei Naţionale a Opoziţiei, care include CNS.
– 22 decembrie: NATO anunţă că a detectat noi tiruri de rachete de tip Scud efectuate de regim.
2013
– 6 ianuarie: Al-Assad propune un plan „politic” implicând menţinerea sa la putere. Opoziţia reclamă plecarea sa înainte de orice soluţie.
– 26 ianuarie: NATO anunţă că primele rachete de tip Patriot amplasate la frontiera turco-siriană sunt operaţionale.
– 30 ianuarie: Al-Khatib se declară pregătit, în anumite condiţii, pentru discuţii directe cu reprezentanţi ai regimului.
– 3 februarie: Israelul confirmă în mod implicit că a efectuat un raid împotriva unui complex militar în apropiere de Damasc.
– 22 februarie: Cel puţin 83 de persoane sunt omorâte într-un atentat comis la Damasc. O serie de atentate sângeroase afectează în ultimele luni ţara, majoritatea revendicate de Frontul jihadist Al-Nosra, o grupare introdusă de către Washington pe lista „organizaţiilor teroriste”.
– 25 februarie: Şeful diplomaţiei siriene Walid al-Mouallem afirmă, pentru prima dată, că regimul este pregătit să poarte un dialog cu rebelii înarmaţi.
– 28 februarie: Washingtonul anunţă, pentru prima dată, ajutoare directe non-letale pentru rebeliune.
– 6 martie: Rebeli sirieni capturează 21 de observatori filipinezi din cadrul ONU pe Platoul Golan.
– 6 martie: Rebeli sirieni preiau controlul, pentru prima dată, asupra unui întreg oraş, Raqa (nord-est). Ei au avansat în nordul şi estul ţării, în timp ce armata rămâne la Damasc, în centrul şi vestul ţării.
Situaţia luptelor între rebeli şi regim în Siria
Armata siriană apără cu dârzenie Damascul şi teritoriile din vestul şi centrul ţării, în timp ce rebelii ajutaţi de susţinătorii jihadului avansează în nord şi est, cu o situaţie schimbătoare pe teren, relatează AFP.
Niciun protagonist nu reuşeşte să obţină o victorie decisivă, iar pentru rebeli, deşi sunt mai prost echipaţi decât armata, starea lucrurilor nu va evolua până când nu vor primi arme din partea comunităţii internaţionale.
DAMASC şi provincia sa
După aproape opt luni de la începutul „bătăliei de eliberare” a Damascului, rebelii rămân izolaţi în cartiere periferice şi la periferiile din sudul şi estul capitalei fortificate.
Armata respinge tentativele acestora de a pătrunde în centrul Damascului, unde sunt vizate importante ţinte ale regimului prin atentate sângeroase, majoritatea revendicate de Frontul jihadului Al-Nosra.
Regiunea orientală Al-Ghouta, unde rebelii au început să se instaleze, este teatrul unor lupte crâncene.
La sud-est de Damasc, armata încearcă să preia controlul total asupra Daraya.
NORD (Idleb, Alep, Raqa)
– La Raqa (nord-est): Frontul Al-Nosra şi Ahrar al-Sham au înregistrat cel mai mare succes preluând controlul, la 6 martie, asupra Raqa, oraş capitală a provinciei cu acelaşi nume. Acesta este primul mare oraş care a căzut în mâinile rebelilor. Aviaţia continuă totuşi să bombardeze insurgenţii.
– Idleb (nord-vest): Rebelii controlează teritorii extinse din provincie, dar capitala acesteia se află sub controlul armatei.
După ajutorul primit din străinătate de susţinătorii jihadului pe la frontiera poroasă cu Turcia, rebelii preiau controlul asupra a două posturi de frontieră şi al unei baze a forţelor aeriene din Taftanaz.
Islamiştii din nord au un acces mai bun la arme decât rebelii din centrul ţării.
– Alep: Frontul de luptă din acest al doilea oraş ca mărime al ţării a fost deschis în iulie 2012 cu un asalt al rebelilor, care controlează în prezent cea mai mare parte a provinciei.
Gruparea islamistă Liwa al-Tawhid conduce bătălia în centrul Alep, în timp ce Ahrar al-Sham desfăşoară lupte pentru bazele aeriene militare din provicine.
Frontul Al-Nosra, acuzat că are legături cu Al-Qaida în Irak şi introdus de Washington pe lista sa cu „organizaţii teroriste”, este de asemenea activ în Alep.
EST (Deir Ezzor, Hassake)
– Deir Ezzor: profitând de frontiera poroasă cu Irakul pentru a introduce arme şi combatanţi în ţară, rebelii au preluat 80 la sută din provincie, dar armata controlează în prezent cea mai mare parte a capitalei provinciale. Frontul Al-Nosra este implantat la Deir Ezzor.
– Hassake: în această provincie cu majoritate kurdă, rebelii s-au luptat cu combatanţii kurzi la Ras al-Ain, înainte de a încheia un armistiţiu în februarie. În alte zone ale acestei provincii, adepţii jihadului au ocupat teritorii vaste.
CENTRU (Homs, Hama)
– După un asediu de nouă luni al bastioanelor rebele din Homs, armata a lansat o nouă ofensivă, sprijinită de aviaţie şi de miliţii proguvernamentale. O preluare a enclavelor rebele ar asigura armatei un control total asupra centrului ţării.
– Regiunea Hama este în cea mai mare parte sub controlul armatei.
VEST (Latakia)
– Nucleul comunităţii alawite, o confesiune de care aparţine şi preşedintele Bashar al-Assad, această zonă se află în continuare sub controlul armatei, cu excepţia câtorva enclave kurde şi turcomane din nordul Latakia.
SUD (Deraa, Soueida, Kuneitra)
– La Deraa, leagănul revoltei, rebelii au preluat controlul asupra mai multor sate, dar majoritatea provinciei este controlată de regim.
– Soueida este în general calmă, liderii comunităţii druze, majoritare, şi-au menţinut neutralitatea.
– Situată pe linia de armistiţiu cu Israelul în Golan, provincia Kuneitra este teatrul unor lupte intermitente.
Cele mai sângeroase masacre şi atentate comise în Siria în doi ani de conflict
Numeroase masacre şi atentate au fost comise în Siria în cei doi ani conflict armat, relatează AFP, care le prezintă pe cele mai sângeroase dintre acestea.
2011
– 23 martie: Cel puţin 100 de persoane sunt ucise de forţele de ordine (potrivit unor militanţi şi martori), în timpul unor manifestaţii la Deraa, locul în care s-a declanşat mişcarea de contestare în sudul ţării.
– 31 iulie: Aproximativ 100 de persoane sunt ucise într-o vastă ofensivă a armatei la Hama, în centru (militanţi).
– 23 decembrie: 44 de persoane sunt ucise în două atentate sinucigaşe comise în cartierul Kafar Souseh, la vest de Damasc, vizând Direcţia Generală pentru Siguranţă şi o clădire a serviciilor militare din cadrul Securităţii.
2012
– 4 februarie: Peste 230 de civili, inclusiv zeci de femei şi copii, sunt ucişi în cursul nopţii la Homs (centru), în bombardamente ale armatei (opoziţia).
– 10 mai: 55 de persoane au fost ucise, iar alte 372 rănite în două atentate comise aproape simultan, la Damasc, în cartierul Qazzaz (sud), în faţa sediului Securităţii.
– 25 mai: Cel puţin 108 de persoane, majoritatea copii şi femei, sunt ucise în localitatea Hula (provincia Homs). Consiliul de Securitate al ONU denunţă „bombardamente ale armatei guvernamentale”.
– 12 iulie: Bombardamente şi confruntări armate la Treimsa (provincia Hama) se soldează cu peste 150 de morţi. Misiunea ONU în Siria raportează că „peste 50 de case au fost arse şi/sau distruse”, anunţând că a văzut adevărate „valuri de sânge şi fragmente de creier” uman.
– 18 iulie: Patru oficiali de rang înalt din cadrul Securităţii, inclusiv un cumnat al preşedintelui sirian Bashar al-Assad, sunt ucişi într-un atentat vizând sediul Securităţii Naţionale siriene din Damasc, revendicat de către Armata Siriană Liberă (ASL).
– 26 august: Rebelii anunţă descoperirea la Daraya, lângă Damasc, a cel puţin 320 de cadavre, după şase zile de ofensivă armată. Zeci de cadavre sunt descoperite în zilele următoare, ridicând la 500 numărul civililor ucişi, inclusiv femei şi copii, potrivit ONG-ului Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO) cu sediul în Marea Britanie, care se sprijină pe o vastă reţea de informatori aflaţi pe teren în Siria.
– 3 octombrie: Peste 60 de persoane sunt ucise, majoritatea civili, într-un triplu atentat cu maşină-capcană, la Alep (OSDO).
– 5 noiembrie: Cel puţin 50 de membri din cadrul forţelor loiale regimului sunt ucişi într-un atentat sinucigaş comis de gruparea jihadistă Al-Nosra la Hama (OSDO).
– 28 noiembrie: 54 de persoane sunt ucise şi 120 rănite într-un dublu atentat cu maşină-capcană comis într-o piaţă de la Jaramana, un cartier de la periferia Damascului, cu populaţie majoritar creştină şi druză.
2013
– 15 ianuarie: 87 de persoane, majoritatea studenţi, sunt ucise la Univesitatea Alep.
În aceeaşi zi, 106 persoane, inclusiv femei şi copii, sunt ucişi într-un asalt al armatei la Homs (centru). Unii mor în case incendiate, alţii sunt ucişi cu arme albe (martori citaţi de OSDO).
– 24 ianuarie: 53 de membri ai serviciilor militare de informaţii sunt ucişi într-un atentat sinucigaş cu maşină capcană în provincia Damasc (OSDO).
– 29 ianuarie: Aproape 80 de corpuri ale unor tineri executaţi sunt găsite, majoritatea cu mâinile legate la spate, la Alep (OSDO).
– 21 februarie: Patru atentate au loc la Damasc, în care sunt ucise 83 de persoane, majoritatea civili (OSDO). Atacul principal a avut loc în apropiere de sediul Partidului Baas (la putere) şi s-a soldat cu 61 de morţi.