Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) consideră că proiectul de lege privind subvenţionarea din fonduri publice a serviciilor sociale acordate de asociaţii, fundaţii şi culte recunoscute de lege demonstrează lipsa de interes a statului faţă de dezvoltarea serviciilor sociale, dar şi o lipsă de înţelegere cu privire la intervenţia, serviciile oferite şi logica existenţei organizaţiilor neguvernamentale.
Preşedintele FONPC, Bogdan Simion, a declarat marţi, într-o conferinţă de presă, că România este ţara din UE cu cele mai puţine posibilităţi de finanţare a serviciilor sociale şi cu unul dintre bugetele cele mai mici alocate acestor servicii din PIB.
Simion a precizat că, în 2005, România cheltuia doar 0,3 la sută din PIB pentru servicii sociale, în condiţiile în care media europeană era de 2,2 la sută.
„În România, costurile din sistemul de asistenţă socială sunt alocate preponderent pentru beneficii sociale, deşi s-a argumentat în nenumărate rânduri că, în lipsa completării lor cu servicii sociale, acestea nu reuşesc să adreseze în mod eficient incluziunea socială a beneficiarilor sau să limiteze dependenţa de ajutorul financiar al statului. Şi totuşi, conform Raportului statistic privind activitatea Ministerului Muncii în domeniul incluziunii sociale în primul semestru al anului 2012, valoarea totală a beneficiilor sociale plătite de minister a fost de 4.155 milioane lei – 993 mil. euro, din care 33,6 la sută reprezenta alocaţia de stat pentru copii. Prin contrast, suma cheltuită de minister pentru servicii sociale în aceeaşi perioadă a anului 2012 a fost de 17 milioane lei – 3,386 mil. euro, respectiv 0,34 la sută faţă de cuantumul beneficiilor sociale”, a arătat Bogdan Simion.
Preşedintele FONPC a mai afirmat că prin proiectul de lege trimis deja în Parlament se doreşte limitarea nivelului subvenţiei pentru servicii sociale la 50 la sută din costul standard al oricărui serviciu, indiferent de natura lui, deşi contractarea de servicii sociale nu funcţionează, statul nu are capacitatea de a oferi servicii, iar organizaţiile guvernamentale nu au fost consultate înainte de trimiterea documentului la legislativ.
„Dacă 50 la sută din costurile unui serviciu de prevenire a marginalizării sociale pot fi, mai mult sau mai puţin, suportate de către ONG-uri, 50 la sută din costul unui serviciu specializat, cum ar fi recuperarea copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi, asistenţa pentru bolnavii cu boli terminale, consilierea şi acompanierea pentru reintegrare socială a persoanelor celor mai vulnerabile etc., reprezintă o sumă mult prea mare pentru a putea fi suportată din eforturi de fundraising ale societăţii civile. Este de apreciat faptul că, cel puţin la nivel declarativ, prin acest proiect se urmăreşte favorizarea dezvoltării de servicii sociale în mediul rural şi înfiinţarea de servicii sociale noi, fie că acţionează în rural sau în urban, prin subvenţionarea acestora în primii trei ani de funcţionare. Efectele acestei legi se vor vedea peste trei ani, când ONG-urile care vor înfiinţa servicii noi vor fi nevoite să le abandoneze, pentru că nu mai există posibilitatea susţinerii lor”, a explicat Simion.
În acelaşi context, preşedintele FONPC a precizat că, până în 2002-2003, existau centre de zi în toată ţara, însă 60 la sută dintre acestea au fost închise în momentul în care au trecut la consiliile locale.
Directorul Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Ionuţ Sibian, a precizat că, ani la rând, s-a încercat convingerea Guvernului asupra necesităţii gândirii unui sistem integrat, care să ofere o anumită predictibilitate în domeniu, însă discuţia a rămas una „filosofică” şi doar între ONG-uri.
„Niciodată după aderare nu a fost un ministru care să traseze o direcţie. Aproximativ 49 la sută dintre furnizori sunt ONG-uri şi acoperă 49,6 la sută din totalul serviciilor acordate. Practic, împărţim cu statul povara, iar statul ar trebui să aibă un dialog cu noi”, a subliniat Sibian.
Organizaţiile neguvernamentale consideră că proiectul de act normativ încalcă drepturile constituţionale ale cetăţenilor români de a avea acces la servicii de integrare socială, plafonarea finanţării serviciilor sociale oferite de organizaţii neguvernamentale şi fundaţii la un anumit procent din costul real neputând fi, în opinia lor, o opţiune.
Încă din 2009, FONPC atrăgea atenţia, în Raportul cu privire la implementarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, asupra lipsei de servicii specializate pentru copii cu dizabilităţi.
La acel moment, doar 20 la sută dintre copiii cu dizabilităţi puteau accesa servicii de recuperare. Între timp, spun reprezentanţii societăţii civile, situaţia nu s-a îmbunătăţit, ci dimpotrivă. Bogdan Simion a arătat că, în 13 judeţe, recuperarea copilului cu handicap nu este posibilă tocmai din cauza lipsei de servicii.
FONPC reuneşte 100 de organizaţii neguvernamentale active în protecţia copilului din întreaga ţară, fiecare dintre ele cu o experienţă de peste 15 ani în oferirea de servicii de prevenire a abandonului sau de protecţie. Cumulat, organizaţiile membre ale Federaţiei au peste 64.000 de beneficiari.