AFP: Frauda fiscală şi austeritatea, un cocteil exploziv pentru politica din Europa

În Franţa, scandalul de evaziune fiscală în care este implicat fostul ministru al bugetului Jerome Cahuzac va întări ”viziunea dominantă de respingere a elitelor politice care se regăseşte mai peste tot în Europa”, a declarat Eddy Fougier, cercetător la Institutul de relaţii internaţionale şi strategice /IRIS/, estimând că toate acestea contribuie la întărirea tezelor populiste, a tezei că toţi sunt corupţi.

”Cum să nu fie cetăţenii dezgustaţi sau revoltaţi când constată că marele finanţist al statului era scutit cu sânge rece de austeritate şi de eforturile pe care ea o cere ?” , se întreba joi cotidianul Le Monde.

Dacă această neîncredere se măsura până în prezent în Franţa mai ales în media şi în sondaje, în schimb în ţările din sudul Europei, afectate de ani de zile de austeritate mult mai severă, indignarea s-a concretizat deja la urne sau în stradă.

În Italia, scandalurile de fraudă reprezintă o constantă, ţinând cont de procesele împotriva lui Silvio Berlusconi sau de amenda enormă aplicată în această săptămână stiliştilor de la Dolce & Gabbana, de 343 milioane de euro.

Reacţia italienilor nu s-a lăsat aşteptată şi, la alegerile din februarie, Mişcarea Cinci Stele /M5S/, a lui Beppe Grillo, care cristalizează votul anticorupţie şi antiausteritate, a acumulat circa 25 % din voturi.

”Nici un partid politic nu trebuie să-şi facă iluzii. Chiar dacă nu au acţionat toate în acelaşi mod, există o furie împotriva lor”, estima Giacomo Marramao, profesor de filozofie politică de la Universitatea Roma III.

În Peninsula Iberică, scandalurile se repetă, provocând dezgust. Fluturat pe stradă sau desenat pe Internet, plicul, în care se ascund banii a devenit un simbol al dezgustului.

”În Spania n-a fost iertat niciodată faptul de a băga bani în buzunar şi, dacă aceasta coincide în plus cu o epocă de criză generalizată, atunci trezeşte sentimente teribil de ostile”, afirma Emilio de Diego, profesor de istorie contemporană la Universitatea Complutense din Madrid.

Partidul Popular /PP/ este zguduit de două anchete: una se referă la contabilitatea ocultă a partidului de care ar fi beneficiat până şi şeful guvernului Mariano Rajoy. Cealaltă, botezată ”Afacerea Gürtel”, tulbură apele dreptei politice din 2009, societăţi apropiate PP fiind suspectate că au vărsat comisioane şi că au oferit cadouri în scopul de a obţine contracte publice.

Scandalurile au cuprins şi familia regală de când un judecător a deschis o anchetă privind deturnarea mai multor milioane din banii publici, dosar în care este urmărit Inaki Urdangarin, soţul fiicei celei mici a Regelui Juan Carlos, Infanta Cristina, convocată chiar ea în curând de către justiţie.

În Grecia, unde evaziunea fiscală este practicată la scară largă prin intermediul unor societăţi offshore – cum confirmă ancheta internaţională publicată de diferite mijloace media de joi -, mii de manifestanţi îi denunţă pe ”hoţi” în faţa parlamentului odată cu fiecare manifestaţie împotriva austerităţii. ”Lista Lagarde”, pe care se află circa 2.000 de nume de greci care deţin un cont la filiala din Elveţia a băncii HSBC, a compromis reputaţia a trei guverne acuzate de lipsă de acţiune.

Jurnalistul aflat la originea dezvăluirii afacerii, Costas Vaxevanis, a fost pus în cauză din cauza încălcării secretului privind datele personale.

În acelaşi timp, fostul ministru de finanţe Georges Papaconstantinou este acuzat că a falsificat faimoasa listă retrăgându-i de pe ea pe doi veri ai săi.

Ţările din nordul Europei nu sunt nici ele scutite. În BELGIA, crearea, la sfârşitul lui 2012 de către Regina Fabiola /84 de ani/, a unei ”fundaţii private” a fost percepută drept un mod de a evita drepturile la succesiune. Între timp, regina a renunţat la această fundaţie şi guvernul a încetat să o finanţeze anual cu suma de 1,4 milioane de euro.