Interviu Dan Ţone, Eutron: Băncile care vor mai creşte comisioanele îşi vor pierde clienţii

Reporter: Am observat că în ultimii ani băncile au început să crească comisioanele. Au motive?

Dan Ţone: E o diferenţă între ce fac băncile şi ce ar trebui să facă băncile. Au costuri cu numerarul foarte mari şi a trebuit să vină criza ca să îşi dea seama că au astfel de costuri. Vor prin politica de preţuri şi de comisioane să respingă clienţii care vor să lucreze cu numerar. Pe de altă parte, cele care tratează corect piaţa şi şi-au dat seama că numerarul va rămâne pentru foarte mult timp de acum încolo regele tranzacţiilor, în toată lumea, nu doar în România.

Putem spune că băncile fac profit din aceste comisioane, dacă ne uităm la nivelurile pe care le practică, la jucătorii mari?

Creşterea comisioanelor nu înseamnă neapărat că nu fac profit din tranzacţiile cu numerar. Dacă sunt o bancă mare şi am 500-900 de unităţi, 1.000 de ATM, 2.000 de puncte în care am numerar, banii ăştia trebuie să-i administrez, să ştiu ce am în fiecare punct, pentru că dacă veniţi la ATM şi nu găsiţi bani, poate vă gândiţi să plecaţi la altă bancă.

Însă, să nu generalizăm, nu toate băncile din România au crescut comisioanele, ci unele care au constatat că au costuri foarte mari cu numerarul, dar soluţia nu este să transmiţi costurile către clienţi, ci să rezolvi problemele cu costurile intern, să le reduci. Cum? Automatizând.

Ne uităm la cei mai mari jucători, care au instalat automate pentru plata facturilor şi au introdus comisioane pentru plata la ghişeu sau chiar au eliminat această posibilitate. Se va extinde la nivelul întregului sistem?

Este soluţia găsită de acei jucători. Dar şi în acest caz, acele automate în care introducem numerar, după ce s-a scanat codul facturii, banii aceia trebuie administraţi de cineva, să ştie câţi sunt, să transmită nişte rapoarte, să spună, de exemplu, că Dan Ţone ţi-a plătit factura cutare, în valoare de 122 de lei, să se valideze şi cu cel care preia banii, respectiv compania de procesare sau de securitate care procesează, să se reconcilieze contul. Mutarea din front office a clienţilor cu numerar care-şi plătesc utilităţile nu este o problemă de ieri de azi. Este o problemă de 10 ani. Dar să ne aducem aminte că acum 10 ani băncile se băteau pe furnizorii de utilităţi, ca să-i absoarbă, să-i înghită. De ce? Lucrurile se învârteau, nu era nicio problemă. Când a venit criza, băncile au constatat că încasarea facturilor nu este un business de bancă. Băncile trebuie să dea credite. Şi-au dat seama că acesta este un cost. Gândiţi-vă că aşteptaţi la ghişeu, şi sunteţi clientul băncii, şi aveţi în faţă trei oameni, unul care-şi plăteşte apa, unul telefonul, unul curentul. Dumneavoastră aveţi contul acolo, de la dvs. ia banca bani. Sunteţi mulţumit? De aceea banca mută aceste operaţiuni la un automat, pentru că dvs. vrea să vă vândă un credit, să vă plaseze banii, să vă vândă un nou produs financiar.

Am văzut câteva cazuri în care bănci mari care au renunţat la parteneriatele cu anumiţi furnizori?

E strategie de bancă, dar nu cred că vrea nimeni să piardă un partener. Dar faptul că poţi să plăteşti utilităţile la o listă de 20 de bănci, nu înseamnă că furnizorii aceia sunt şi parteneri. Ceilalţi sunt nişte plasatori de servicii, pun în conturile de la ei şi apoi ajung în banca mamă. Nu este un business consistent pentru banca respectivă. Dar dacă furnizorul acela de utilităţi are cu o bancă business-ul acolo, creditele de rulaj şi altele, sigur că da, banca aceea nu o să renunţe la ceea ce îi cere furnizorul respectiv.

Am înţeles că în aceste parteneriate au crescut foarte mult pretenţiile financiare către furnizorii de utilităţi?

Sigur că au crescut pentru că, ştiţi ce se întâmplă, acum 7-8 ani de zile, costurile erau la un anumit nivel şi business-ul era la un alt nivel. Business-ul pentru bănci înseamnă credite, plasamente financiare. În ultimii 4-5 ani, business-ul băncilor a scăzut, costurile nu s-au modificat esenţial, dar raportul între costuri şi încasări a scăzut dramatic. Şi acum orice bancă se uită: hai să văd care sunt operaţiunle alea pentru care mai merită să le fac. Şi când îţi plăteşte prestatorul de servicii foarte puţin şi te duci la prestator şi îi creşti comisionul de la 1 leu la 5 lei, e de exemplu, atunci prestatorul zice: te tai de pe factură, şi clienţii mei nu mai plătesc la tine.

Ce o să facă prestatorii de servicii? O să se ducă către retaileri, către farmacii, către benzinării şi să încaseze pe acolo, sau o să-şi facă propriile puncte. Ei trebuie să-şi aducă banii în conturile lor într-un fel sau altul.

Ce este mai important, 93% din tranzacţiile din România se fac în numerar. Suntem pe locul 3 în Europa.

O să se schimbe prea curând acest lucru, pentru că sunt foarte multe campanii în care se încearcă promovarea plăţilor fără cash?

Masa de numerar în circulaţie, pe toată planeta asta, a crescut în fiecare an, în ultimii 10 ani. Ceea ce înseamnă că cererea de numerar este în creştere. Şi mai e o chestie. Pe situaţie de criză în lume, toată lumea a lăsat cardul jos, pentru că nu ştii câţi bani ai pe card, dar ştii cât ai în buzunar întotdeauna. Şi dacă auzi un zvon, imediat încerci să îi valorifici, pentru că s-ar putea să-şi piardă valoare. Uitaţi-vă la Cipru. Ce s-a întâmplat în această perioadă în care n-au avut niciunul dreptul la ce le aparţine? Atenţie! Situaţiile de criză financiară totdeauna au dus persoanele şi companiile spre numerar. Numerarul îţi dă siguranţă, poţi să faci ce vrei cu el şi sâmbăta şi duminica când n-ai acces la el în cont. Da, poţi să ai instrumente electronice, dar se validează luni. Să ne aducem aminte de anii ’90, vorbeam de schimbarea cursului valutar la câteva ore. Oamenii mergeau cu banii să îi valorifice imediat. Fă asta cu cardul, dacă poţi.

Acum, referindu-ne la Cipru, ce s-a întâmplat acolo este reacţia UE vis-a-vis de o politică fiscală a acestei ţări, respectiv off-shore.

Pe de altă parte avem un precedent. Dacă este nevoie de capitalizare a sistemului bancar, dacă statul are nevoie de bani, omul se poate gândi că banii nu mai sunt în siguranţă în bancă, pentru că oricând sunt supuşi confiscării?

Asta e clar, dar atenţie! Când vrei să-ţi aduci o resursă la bugetul statului pentru a acoperi un cost, aplicând peste noapte, fără drept de protecţie a unui depozit privat, e grav. Când devalorizezi moneda naţională, când anunţi că de la 1 ianuarie te duci cu taxele în 100%, atunci îmi mai dai o şansă. Care e greşeala mea că am pus banii într-o bancă sau în ţara respectivă?!?

Ne uităm la o democraţie tânără cum este România, care vine după nişte ani 90 foarte tulburi, de abia s-a stabilizat sistemul bancar, lumea a început să capete cât de cât încredere în ceea ce înseamnă cont bancar. În momentul de faţă, ce s-a întâmplat în Cipru, credeţi că dă încredere consumatorului român? Credeţi că ar putea statul să impoziteze capitalul privat din bănci?

Nu cred, pentru că influenţele statului asupra sistemului bancar aş putea spune că în România nu prea există. Suntem o ţară în care acestea sunt foarte slabe. Politica băncii centrale de a urmări permanent fiecare bancă, de a obliga la provizioane când au credite neperformante, contribuie la asta. Se vede situaţia în 2012, unele au ajuns pe pierdere pentru că BNR a zis, ai credite neperformante, trebuie să faci provizion. BNR garantează depozitele în anumiţi parametri.

În primă fazp, au vrut să impoziteze şi depozitele până la 100.000 de euro, cum vedeţi acest lucru?

Ar fi afectat mai mult firmele, sigur ar fi afectat şi cipriotul de rând. Dar, să fim serioşi, când te aşezi cu FMI la masă, e deja rău. Dar ştiţi ce e mai rău: Rusia a venit să facă o propunere. Cât aveţi nevoie? 5 miliarde? Uite aici de la Gazprom, dar îmi dai resursele. Asta mi se pare foarte periculos! Cumperi ţări, cumperi resursele naturale.

Din punct de vedere a conumatorilor, ar trebui să ne aşteptăm ca băncile să nu mai aibă nicun motiv să crească comisioanele?

Banca care va folosi soluţia Fiserv va obţine cu siguranţă o reducere a costurilor interne cu administrarea numerarului. Ce va face mai departe cu clienţii săi, e strategia şi politica sa. Băncile care au crescut comisioanele cu încasarea facturilor este un mesaj că nu sunt interesate de operaţiuni de servicii de încasat.

Dar avem bănci care au crescut comisioanele şi de retragere numerar de la bancomat. Mult, chiar…

Aici, opinia mea, e că vor avea probleme. Repet, 93% din tranzacţiile pe teritoriul României au fost un numerar şi nu altfel.

Dumneavoastră sau firmele care se ocupă cu astfel de servicii aţi crescut costurile astfel încât băncile să fie obligate să le transmită mai departe în această perioadă?

Nu, noi chiar am fost obligaţi de bănci să reducem costurile la produsele şi serviciile pe care le oferim băncilor. Nu cred că există firmă din acest segment care să fi crescut costurile în ultimii cinci ani. Normalitatea este acum ca fiecare să se uite la orice leu.

Costurile cu numerarul ale fiecărei bănci sunt foarte divesificate. Comisionul ascunde mult mai multe lucruri, inclusiv dobândă, refinanţare. Ţine şi de sezonalitate, şi de reţea. Una e să ai ATM prin Moldova, alta e să le ai în Ardeal pe graniţă.

Cum să facem să schimbăm asta? Prin politică de preţ sau orin educaţie? În educaţie nu se întâmplă, însă, nimic.

Românul probabil că o să rămână în continuare legat de cash. O să fie nevoie să plătească din ce în ce mai mult pentru utilizarea cash-ului?

Băncile care vor creşte costurile către clienţi nu vor face altceva decât să mute clienţii către bănci care vor zice, la mine ai comision mic. Orice acţiune într-un sens crează ofertă în partea cealaltă.

Chiar şi băncile cu o cotă de piaţă mare vor putea să determine clienţii să migreze din cauza creşterii costurilor?

Bineînţeles. Băncile mici sunt cele mai flexibile. O bancă mică vine şi spune sunt boutique bank, vin la tine acasă să îţi ofer serviciul la botul calului, se duc imediat la retaileri, ajung la un acord repede. Băncile mari au mai multe structuri, sunt mai greoaie.