„ANIS este un susținător constant și ferm al accelerării procesului de digitalizare, însă consultarea mediului de afaceri și cu precădere a profesioniștilor din domeniul IT&C este un pas obligatoriu pentru a evita situații
care pot îngreuna și birocratiza interacțiunile zilnice a mediului de afaceri cu angajații”, arată într-un comunicat de presă.
Potrivit sursei citate, ordonanța de urgență aprobată este neclară cu privire la includerea obligativității, în situația semnării electronice a contractului de muncă, a sigiliului electronic calificat ca necesitate distinctă pentru validarea documentului electronic. Solicitarea a trei elemente constitutive (semnătura, marca temporală și sigiliu) pentru recunoașterea unui document electronic ca fiind original îngreunează substanțial procesul de semnare electronic, solicitând un grad de securizare mult peste necesitățile pieței și reglementărilor europene în cazul documentelor electronice.
Redăm mai jos poziţia ANIS:
Mai mult decât atât, OUG-ul prevede la punctul 1.2 necesitatea folosirii semnăturii calificate și sigiliului electronic calificat pentru întocmirea tuturor înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă rezultate la încheierea și pe parcursul executării acestuia (includem aici cereri de concediu, sau alte notificări), deși în trecut reprezentanții cu atribuții de control al statului recunoșteau semnătura electronică în toate formele sale, inclusiv semnătura electronică simplă, bazându-se pe legiferarea europeană. Mai mult decât atât, automatizarea proceselor de HR poate suferi considerabil dacă instrumente digitale care satisfăceau nivelul de încredere electronic necesar (inclusiv marca temporală) companiilor mari nu vor mai putea fi utilizate, fiind nevoie de un sigiliu electronic aplicat separat acestora.
De asemenea, punctul 1.7 necesită clarificări adiționale pentru a evita situația în care statul nu recunoaște un document în care părțile semnează cu semnături digitale distincte (o parte calificată, cealaltă parte avansată). Menționăm că sub regulamentul european, documentul electronic este considerat original fiind semnat electronic de ambele părți, nu neapărat cu aceeași tip de semnătură electronică.
În plus față de aceste neclarități, și pașii birocratici necesari aplicării acestor instrumente, dobândirea sigiliului este un proces lung și greu, costurile asociate cumpărării acestui element fiind substanțiale. Adăugând această cerință în plus față de semnătura electronică calificată, precum și a mărcii temporale, devine prohibitiv pentru marea majoritate a companiilor din România, cu precădere a companiilor mici și mijlocii.
Adoptarea OUG-ului sub această formă, respectiv introducerea necesității sigiliului fără consultarea în prealabil a mediului de afaceri și fără publicarea pe site-ul Gov.ro a actelor din ședința de guvern în prealabil ședinței creează o breșă în dialogul social, iar rezultatul nu poate fi decât vicierea politicilor publice și deturnarea puterii de stat către interese private marginale.
În esență, supra-reglementarea de astăzi va face semnătura olografă să rămână instrumentul preferat pentru mediul de afaceri în anii ce urmează. O astfel de reglementare creează o piață mică în detrimentul dezvoltării întreg mediului digital și accesării oportunităților pe care le prezintă. Deși ștampila nu mai este o obligație de ani de zile, statul român birocratizează mediul digital în detrimentul dezvoltării unui mediu de afaceri agil și atrăgător pentru investiții.
ANIS își exprimă disponibilitatea totală de a sprijini Guvernul României cu specialiști pentru formularea adecvată a măsurilor propuse și pentru un dialog constructiv în tot parcursul elaborării politicilor publice cu privire la digitalizare.