Comisia Europeană urmează să propună în acest an reguli care vor forţa companiile să identifice şi să corecteze riscurile la adresa drepturilor omului şi a mediului în lanţurile lor de aprovizionare.
Însă, pentru moment, Curtea de Conturi Europeană a constatat că principiul „poluatorul plăteşte” este reflectat şi aplicat în grade diferite în diversele politici de mediu ale UE şi că acoperirea şi aplicarea sa erau incomplete. Uneori, bugetul UE este folosit pentru finanţarea unor acţiuni de curăţare care, potrivit PPP, ar trebui să fie suportate de poluatori.
„Poluatorii trebuie să plătească pentru pagubele provocate mediului. Cu toate acestea, până acum, contribuabilii europeni au fost forţaţi, de mult prea multe ori, să suporte costurile pe care poluatorii ar fi trebuit să le plătească”, a declarat autorul raportului Viorel Ştefan, membru al Curţii de Conturi Europene.
Auditorii au analizat un lot de 42 de proiecte de curăţare a mediului, care au fost sprijinite cu 180 de milioane de euro de la fondurile UE, pentru a rezolva o serie de probleme precum poluarea industrială şi contaminarea zonelor unde sunt amplasate gropi de gunoi în Italia, Polonia şi Portugalia.
Aproximativ o treime din bani au fost cheltuiţi pentru „zone contaminate orfane”, acele zone contaminate în care pagubele au fost făcute în urmă cu atât de mult timp încât poluatorii nu mai pot fi identificaţi sau traşi la răspundere. În alte cazuri, contribuabilii europeni au plătit pentru curăţare din cauză că firma responsabilă era insolventă.
Curtea de Conturi Europeană recomandă Comisiei: să evalueze posibilitatea de a consolida integrarea principiului „poluatorul plăteşte” în legislaţia privind protecţia mediului; să ia în considerare consolidarea aplicării Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător; şi să protejeze fondurile UE, astfel încât acestea să nu fie folosite pentru a finanţa proiecte care ar trebui să fie în sarcina poluatorului.