Mențiunea „crescut în România”, care a apărut obligatoriu pe etichete la carnea de porc, oaie, capră și păsări de curte începând cu 2015, urmare a intrării în vigoare a unui Regulament al Comisiei referitor la indicarea țării de origine sau a locului de proveniență pentru carnea proaspătă, refrigerată sau congelată ( Regulament 1337/2013), nu a avut un impact deosebit asupra producătorilor autohtoni.
Așteptată cu mari speranțe de aceștia, în ideea că va impulsiona consumul, dar mai ales intrarea în marile lanțuri de magazine, eticheta nu a crescut atractivitatea producătorilor locali pe piețele de desfacere, potrivit unui raport de evaluare al Comisie Europene destinat parlamentului European.
„În ceea ce privește beneficiile care decurg din intrarea în vigoare a regulamentului, mai mult de jumătate dintre operatorii consultați nu au raportat niciun beneficiu tangibil specific care rezultă din punerea în aplicare a regulamentului; o ușoară creștere a accesului pe piața internă a fost raportată de unii operatori din sectorul cărnii de porc doar în câteva state membre (Irlanda, Grecia, Germania, Danemarca), dar acest lucru nu a condus la creșterea prețurilor de producție. Operatorii din alte state membre nu au raportat nicio modificare a dinamicii pieței interne. Printre beneficiile intangibile, s-a raportat cel mai des creșterea transparenței și, prin urmare, a încrederii consumatorilor”, se arată în raport.
Consumatorii vor produse autohtone
În ceea ce privește părerea consumatorilor, sondajul realizat a indicat faptul că țara de origine este un considerent important atunci când se achiziționează carne. Majoritatea consumatorilor preferă carnea de origine națională, considerând că este mai sigură sau de o calitate mai bună cea produsă în propria țară, iar nivelul de satisfacție cu privire la informațiile găsite pe etichetă a fost, în general, ridicat.
Cu toate acestea, sondajul a raportat un nivel scăzut de înțelegere a termenilor „crescut în” și „origine”. Majoritatea consumatorilor tind să interpreteze termenul „crescut în” ca reprezentând țara în care animalul și-a petrecut întreaga viață sau țară de naștere a animalului. Prin urmare, este probabil ca unii consumatori să se considere induși în eroare (neintenționat) de etichetare în ceea ce privește perioada de creștere. Acest lucru poate fi atribuit în principal unei lipse de comunicare clară și de cunoștințe specifice, mai degrabă decât regulamentului în sine.
Au crescut ușor costurile
Pe lanțul de aprovizionare cu carne de porc și pasăre, costurile legate de etichetare au variat de la valori neglijabile, până la maximum 2 %. Aceasta întrucât costurile suportate deja pentru normele generale de trasabilitate au absorbit costurile generate de punerea în aplicare a noilor norme. Aceste creșteri minime ale costurilor nu au fost transmise de-a lungul lanțului și studiul nu a identificat nicio dovadă că prețurile de consum s-au modificat ca urmare a punerii în aplicare a regulamentului.
„Regulamentul a fost conceput astfel încât să aibă un impact minim asupra sectorului, oferind în același timp consumatorilor informații adecvate pentru decizia lor de cumpărare. Dovezile sugerează că aceste obiective au fost atinse. Prin urmare, nu este necesar să se revizuiască dispozițiile actuale în această etapă. Această concluzie nu aduce atingere revizuirii generale a informațiilor destinate consumatorilor la care se face referire în cadrul strategiei „De la fermă la consumator””, este concluzia raportului.
Citește și