„În România, conform Chestionarului privind riscurile sistemice, cele mai mari instituţii de credit autohtone au identificat şase riscuri ridicate şi patru riscuri moderate. Băncile au încadrat în categoria de riscuri sistemice ridicate următoarele elemente: deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne, riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental, cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar, riscul asociat provocărilor la adresa securităţii cibernetice şi inovaţiei financiare, riscul reducerii rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente şi riscul de intensificare a legăturii dintre sectorul bancar şi sectorul public. Similar exerciţiului anterior, deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne îşi menţine poziţia de cel mai semnificativ element generator de risc ridicat, fiind în continuare dificil de gestionat, dar cu o probabilitate de apariţie în scădere”, se spune în document.
Conform sursei citate, nu se înregistrează modificări substanţiale privind nivelul curent al riscurilor, cu excepţia riscului privind lichiditatea sectorului bancar şi a riscului privind cadrul legislativ incert şi impredictibil în domeniul financiar-bancar. În ambele cazuri se remarcă o scădere a probabilităţii de apariţie, care conduce la coborârea cu două locuri în harta riscurilor a riscului de lichiditate (de pe locul şase pe locul opt) şi trecerea acestuia din categoria de risc sistemic ridicat în cea de risc sistemic moderat, în timp ce riscul legislativ se menţine pe locul trei în harta riscurilor, scrie Agerpres.
Din punct de vedere al importanţei, o altă modificare se înregistrează în cazul riscului reducerii rapide a încrederii investitorilor în economiile emergente, acesta coborând pe locul cinci în harta riscurilor (de pe locul patru anterior). Evaluările instituţiilor de credit se situează în aceeaşi direcţie cu rezultatele analizelor derulate de BNR. Conform acestora din urmă, riscul sistemic privind tensiunile la nivelul echilibrelor macroeconomice, inclusiv ca urmare a efectelor pandemiei COVID-19, este considerat cel mai important risc sistemic pentru stabilitatea financiară, fiind singurul evaluat drept sever. În plus, riscul privind incertitudinile la nivel global în contextul pandemiei COVID-19 şi riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental sunt evaluate la un nivel ridicat, aşteptările fiind de stabilizare pentru următoarea perioadă.
În final, riscul privind accesul la finanţare al economiei reale se află în categoria riscurilor moderate, cu perspective de menţinere constantă a nivelului de risc în următoarea perioadă.
„În primul trimestru al anului 2021, creşterea economică s-a situat la 2,9% (modificare trimestrială în termeni reali), după o contracţie de 3,9% în 2020. Comisia Europeană estimează o creştere de 7,4% la sfârşitul anului, urmată de un avans de 4,9% în 2022. Spre deosebire de majoritatea statelor europene, în România spaţiul fiscal de acţiune a fost limitat semnificativ de politicile din perioada de expansiune economică, iar necesitatea implementării măsurilor economice de combatere a efectelor pandemiei a determinat o adâncire a deficitului bugetar (9,7% din PIB în anul 2020), coroborată cu majorarea datoriei publice în apropierea pragului de semnal (49,9% din PIB în aprilie 2021, în creştere cu 14,6 puncte procentuale faţă de finele anului 2019). În acest context economic şi financiar, se estimează o creştere a ratelor de nerambursare pentru creditele acordate sectorului neguvernamental; probabilitatea de nerambursare pentru perioada martie 2021 – martie 2022 fiind estimată la 4,8% pentru companiile nefinanciare”, se arată în sondaj.
În ceea ce priveşte riscul asociat cadrului legislativ se observă o diminuare a acestuia spre sfârşitul anului 2020. Conform instituţiilor de credit, riscurile sistemice care sunt clasate la un nivel moderat vizează: evoluţiile din piaţa imobiliară comercială, lichiditatea sectorului bancar, creşterea costului de finanţare şi riscul climatic. Cu excepţia riscului privind lichiditatea sectorului bancar, celelalte riscuri din această categorie nu înregistrează evoluţii notabile de la exerciţiul anterior, septembrie 2020.
La nivel european, contextul macroeconomic este caracterizat de un impact economic inegal generat de pandemia COVID-19, care a condus la o concentrare a riscurilor în unele sectoare şi ţări. Deşi evaluările bancare din zona euro s-au îmbunătăţit, rămân provocări în ceea ce priveşte rentabilitatea, iar instituţiile financiare din zona euro se confruntă cu expuneri materiale la riscurile legate de climă. Cu toate acestea, finanţarea durabilă poate contribui la încurajarea unei tranziţii ordonate către o economie cu emisii reduse de carbon. Astfel, principalele riscuri sistemice identificate la nivel european sunt următoarele: creşterea ratelor de dobândă ce poate releva vulnerabilităţile activelor riscante, provocări în creştere în bilanţul sectorului nefinanciar, profitabilitatea bancară în scădere pe fondul expunerii ridicate la riscul de credit şi creşteri suplimentare ale riscurilor de credit, de lichiditate şi de durată aferente instituţiilor nebancare.
BNR menţionează că analiza este realizată pe baza răspunsurilor instituţiilor de credit la Chestionarul privind riscurile sistemice. Sondajul este transmis celor mai importante 10 bănci din sistem după valoarea activelor. Acestea deţineau 87% din activele totale ale sectorului bancar în luna decembrie 2020. Chestionarul este adresat persoanelor cu atribuţii de conducere din cadrul departamentelor de administrare a riscului ale acestor instituţii.