Se impozitează veniturile din criptomonedele tranzacționate înainte de 2019? Ce sugerează ÎCCJ într-o motivare

Înalta Curte de Casație în Justiție (ÎCCJ) a respins ca inadmisbilă solictarea Curții de Apel Pitești într-un dosar în care judecătorii trebuiau să se pronunțe cu privire la regimul fiscal al tranzacțiilor cu monede virtuale efectuate înainte de apariția Legii 30/2019. Din motivarea ÎCCJ se poate trage însă o concluzie cu privire la modul în care aceștia apreciază că s-ar putea aplica impozitul – veniturile din tranzacțiie cu criptomonede sunt venituri impozabile din alte surse.

„Argumentarea Curții întărește argumentația potrivit căreia veniturile obținute de persoanele fizice din tranzacții cu criptomonede înainte de intrarea în vigoare a legii 30/2019 nu erau menționate expres ca fiind neimpozabile în cadrul legislației fiscale aplicabile. Prin urmare, acestea trebuiau să fie supuse impozitului pe venit conform regulilor categoriei de venituri potrivite. Având în vedere că nu existau norme specifice care să includă veniturile din tranzacții cu criptomonede într-o categorie anume a veniturilor impozabile, ele trebuiau considerate venituri impozabile din alte surse chiar și în lipsa unei mențiuni exprese, lista veniturilor din alte surse nefiind limitată de legiuitor. În concluzie, este de apreciat faptul că se încearcă lămurirea aspectelor fiscale legate de tranzacțiile cu criptomonede, inclusiv în cazul celor derulate în trecut, chiar dacă, în prezent, discuția trebuie axată pe adaptarea legislației la rapiditatea cu care atât monedele virtuale, cât și modalitățile de tranzacționare a acestora se diversifică în practică”, au explicat Raluca Bontaș, Partener, și Cătălin Barbu, Consultant Senior, Servicii Fiscale, Deloitte România.

Ce se menționează în motivarea ÎCCJ

„Nu se poate susține fundamentat că legea fiscală, reprezentată atât de Codul fiscal din 2003, cât și de Codul fiscal din 2015, forma în vigoare până la modificarea și completarea acestuia prin Legea nr. 30/2019, era neclară sau aptă a conduce la interpretări arbitrare ori că nu reglementează suficient de precis sau că pur și simplu nu reglementează”, spune ÎCCJ.

„În speță, chestiunea de drept se rezumă, în esență, la aplicarea dispozițiilor din Codul fiscal în vigoare în perioada derulării raportului juridic de drept fiscal ce formează obiectul litigiului în care a fost formulată sesizarea, din perspectiva principiului certitudinii impunerii. Însă, la momentul actual, modificările și completările aduse prin Legea nr. 30/2019 au valența de a fi privite ca o confirmare expresă a rațiunii legii cu privire la raportul juridic în discuție. Mai mult decât atât, intervenția legiuitorului în anul 2019 nu are menirea de a acoperi un vid de reglementare, ci de a reglementa expres o categorie de tranzacții a căror frecvență în creștere impunea adaptarea expresă a cadrului legislativ. Acest argument nu încalcă principiul neretroactivității legii civile ori principiul tempus regit actum, întrucât interpretarea și aplicarea legii nu reprezintă un proces strict formal și rigid temporal, ci se realizează în dinamica relațiilor sociale și a sistemului legislativ, ca reflectare normativă a rațiunii legiuitorului cu privire la evoluția în timp a activităților generatoare de venituri, cum este cazul în speță.

„Raportat la obiectul sesizării, nu se poate susține că modificarea Codului fiscal din 2015, prin Legea nr. 30/2019, respectiv prin introducerea lit. m) în cuprinsul art. 114 alin. (2), care încadrează expres veniturile din transferul de monedă virtuală în categoria veniturilor din alte surse identificate ca fiind impozabile, este de natură a contribui, retroactiv, la alterarea normei fiscale în forma anterioară completării, dat fiind faptul că, în această formă, enumerarea veniturilor din această categorie nu era exhaustivă, aria acestora nefiind deci limitată la cele regăsite în cuprinsul literelor a)-l) din același articol. (…). Varianta legislativă anterioară apariției Legii nr. 30/2019 nu exclude, de plano, încadrarea veniturilor din transferul de monedă virtuală în categoria celor provenind din alte surse, cât timp acestea nu se regăsesc printre cele neimpozabile în filosofia legii fiscale.

Cine va decide cum se impozitează criptomonedele

Având în vedere că ÎCCJ a repins ca inadmisbilă sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, considerând că nu este necesară o decizie în acest caz, legislația fiind suficient de clară pentru a fi aplicată de orice instanță, acum totul depinde de instanțele de fond sau apel. În acest caz particular, va spune dacă contribuabilul trebuie să plătească sau nu impozit Curtea de Apel Pitești, prima ședință de judecată fiind 8 octombrie 2021.

Economica a scris AICI și AICI despre dosarul care a devenit de interes pentru toți contribuabilii care au făcut tranzacții cu monede virtuale înainte de 2019.

Istoria speței care putea clarifica modul de impozitare a tranzacțiilor cu criptomonede

 În 2019, un cetățean din Râmnicu Vâlcea care tranzacționase criptomonede înainte de 2019 a depus o contestație împotriva unei decizii de impunere emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea. În iulie 2020, el a câștigat, în primă instanță, în fața ANAF, dar instituția statului a făcut recurs, iar Curtea de Apel Pitești care judecă această cauză a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a clarifica situația.

Mai exact, problema pe marginea căreia trebuia să se pronunțe ÎCCJ era următoarea: “În raport de principiul fiscal al certitudinii impunerii, art. 3 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv art. 3 lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 30/2019 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare, veniturile din transferul de monedă virtuală trebuiau considerate venit impozabil „din alte surse” în accepţiunea art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, respectiv art. 114 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, beneficiarului obligaţiei revenindu-i obligaţia declarării acestuia? „nţa publică din 24 mai 2021.

Altfel spus,  Înalta Curte trebuia să decidă dacă veniturile obținute din tranzacțiile cu criptomonede înainte de 2019 trebuie impozitate prin asimilarea lor „la veniturile din alte surse”, contribuabilului revenindu-i sarcina de a declara aceste venituri.

Referirea la 2019 se face în contextul în care, anterior acestui an, nu au existat în legislație prevederi exprese legate de impozitarea monedelor virtuale. Prima mențiune apare în Codul Fiscal din 2019, Legea 30/2019 introducând în premieră regimul fiscal specific pentru tranzacțiile cu monede virtuale.

Regimul fiscal al tranzacțiilor cu monede virtuale a fost clarificat, în mare măsură, în România odată cu apariția Legii 30/2019 care, printre altele, reglementează modul de impozitare a veniturilor obținute din astfel de tranzacții. A continuat însă să planeze incertitudinea cu privire la taxarea veniturilor realizate anterior apariției legii menționate, întrucât la momentul respectiv existau încă interpretări potrivit cărora, în lipsa unei reglementări clare și specifice în domeniu, veniturile din tranzacții cu monede virtuale ar trebui considerate neimpozabile.