Fondurile prevăzute să fie alocate de la bugetul de stat în acest scop sunt cele mai mici din ultimii cinci ani.
Pentru finanţarea acţiunilor privind reducerea riscului seismic al construcţiilor existente cu destinaţie de locuinţă, în 2008 au fost alocate de la bugetul de stat 7,8 milioane lei, iar în 2009 au fost acoperite cheltuieli de 8 milioane lei. În 2010 alocarea a scăzut la 5,8 milioane lei, pentru ca în 2011 să urce la 6,4 milioane lei, iar în 2012 la 8,1 milioane lei.
Pentru acest an se estimează că vor fi cheltuite 10 milioane lei pentru consolidarea blocurilor cu risc seismic.
Proiecţia pentru următorii trei ani relevă însă că alocarea de la bugetul de stat va fi redusă la jumătate, respectiv la 4 milioane lei în 2014, 4,5 milioane lei în 2015 şi 5 milioane lei în 2016. Tăierea de fonduri este pregătită în contextul în care în 2011 era anunţat că pentru consolidarea blocurilor vor fi alocate câte 20 milioane lei, atât în 2013, cât şi în 2014.
Experiţii în domeniu au atenţionat de mai multe ori public că numeroase imobile, în principal din municipiul Bucureşti, sunt în pericol iminent de prăbuşire în cazul unui cutremur puternic.
Potrivit datelor oficiale, numai în Capitală sunt 112 clădiri înscrise în clasa I de risc seismic, care prezintă pericol public, construite între 1900 şi 1950, corespunzând construcţiilor cu risc ridicat de prăbuşire la cutremure, şi alte 260 imobile, dintre care aproape 60 construite în intervalul 1824-1898.
Dintre acestea, doar aproximativ 30 de imobile au fost consolidate începând cu 1990.
Pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice este prezentat la loc uşor vizibil că România „este singura ţară din lume cu risc seismic în care statul s-a implicat” în punerea în siguranţă a fondului vechi construit, proprietate privată, prin alocarea de sume de la bugetul de stat pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare a clădirilor de locuit multietajate încadrate în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public.
Într-un document oficial redactat încă din 2006, experţii tehnici au avertizat Guvernul că lucrările de reducere a riscului seismic al clădirilor existente trebuie considerate ca fiind de interes naţional, deoarece un potenţial cutremur de tipul celui înregistrat în 1977 sau 1940 ar putea produce pierderi mai mari, din cauza deteriorării în timp şi majorării numărului de imobile grav afectate de seisme.
În acel document se arăta că pe lista tuturor clădirilor care trebuie consolidate se află aproximativ 3.000 imobile, dintre care 600 sunt încadrate în clasa I de risc seismic, iar clădirile vulnerabile sunt amplasate în special în municipiul Bucureşti, în judeţele aflate sub influenţa zonei sesimologice din Vrancea, în Banat şi zona Făgăraşului.
La finele anului 2011, un studiu prezentat de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) atenţiona că pierderile pe care le-ar provoca în sectorul rezidenţial un cutremur similar celui din martie 1977 ar putea ajunge la 4,8 miliarde de euro, în condiţiile în care valoarea totală a locuinţelor la nivel naţional este estimată la 105,6 miliarde de euro.
Cutremurul din 4 martie 1977 a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter şi a generat pierderi de peste două miliarde de dolari, respectiv 5% din Produsul Intern Brut al României din acel an, potrivit datelor Băncii Mondiale.
Din totalul pierderilor, peste 50% au fost la locuinţe, în Bucureşti fiind 90% din victime şi 70% din pierderi. Seismul a provocat decesul unui număr de 1.570 de persoane, la care s-au adăugat 11.300 răniţi, cauza principală fiind prăbuşirea a 28 de clădiri înalte.