Parlamentarii și mediul asociativ nu s-au pus încă de acord asupra formei finale a proiectului de lege prin care se va traspune în legislația naționlă Directiva privind practicile comerciale neloiale (Directiva 633/2019). Aceasta deși transpunerea trebuia făcută până la data de 1 mai 2021. În plus, în 27 iulie, Comisia Europeană a declanșat procedura de infringement împotriva țării noastre, iar termenul limită de răspuns a fost stabilit la două luni, până la finele lui septembrie.
Executivul comunitar a mai decis să trimită scrisori de punere în întârziere Austriei, Belgiei, Ciprului, Cehiei, Estoniei, Franței, Italiei, Poloniei, Portugaliei, Sloveniei şi Slovaciei, iar până acum, dintre statele întârziate, și-au transpus Directiva, potrivit portalului legislativ al UE, Franța, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Luxemburg.
„Sper că va ieși cât mai repede. Proiectul este în faza finală în Comisia pentru Agricultură”, a declarat marți ministrul Agriculturii, Adrian Oros.
Poticniți în termenele de plată și taxe de raft
Ieri însă, în Comisia pentru Agricultură din Camera Deputaților, a avut loc o nouă ședință de lucru la care au participat reprezentanți ai asociațiilor de producători, ai retailerilor și ai Ministerului Agriculturii. Discuțiile vor continua însă și săptămâna viitoare, existând mai multe puncte asupra cărora nu s-a luat o decizie finală.
Spre exemplu, termenele la care comercianții ar trebui să plătească furnizorii ridică încă probleme în contextul în care, potrivit asociațiilor de producători, Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, modificată în 2019 și 2020, nu este respectată din cauza inexistenței unui element de control.
Potrivit Legii 28/2020, pentru produsele alimentare proaspete, termenul de plată este de 14 zile lucrătoare de la recepție, iar pentru celelalte categorii de bunuri alimentare, termenul se stabilește de părți, potrivit legii.
„În 321/2019 avem acele 14 zile de plată. Realitatea faptică ne-a arătat că nu se aplică. Și asta pentru că nu aveam complementaritate, nu era definită această practică neloială, și pentru că nu au existat instrumente juridice pentru ca instituțiile de aplicare a legii să poată interveni. Lucrurile bune din 321/2009 trebuie întărite cu acest act normativ care sa fie complementar”, a explicat Adrian-Ionuț Chesnoiu, deputat PSD. Potrivit acestuia, depășirea termenului de plată ar trebui considerată practică neloială.
De asemenea, există încă discuții despre taxele și serviciile, altele legate decât cele legate de actul comercial, impuse de retaileri. „Ar trebui definit clar ce este practică comercială neloială și este interzisă și ce poate fi acceptat, dar dacă este încălcat, devine practică neloială”, mai explică Adrian-Ionuț Chesnoiu, președintele Comisiei pentru Agricultură din Cameră.
În Directivă, sunt definite două categorii de practici – cele negre- total interzise, și cele „gri” care sunt interzise, cu excepția cazului în care au fost convenite anterior prin clauze clare și lipsite de ambiguitate între părți sau printr-un acord ulterior între furnizor și cumpărător. Printre acestea din urmă se numără și o parte din așa-numitele taxe de raft.
Cum au transpus alte state Directiva
Unele dintre statele membre au emis ordonanțe prin care au legiferat părți din prevederile Directivei, în timp ce altele au ales varianta elaborării unui act normativ mai amplu.
Spre exemplu, în Franța, unde majoritatea practicilor comerciale nelegale descrise în Directiva erau deja interzise printr-o lege din 2018, a adoptat în iulie un ordin prin care se interzice părților să anuleze o comandă cu un preaviz prea scurt; să obțină, utilizeze sau să divulge secrete de afaceri și să refuze confirmarea în scris a termenilor unui contract. În plus, ordonanța reduce anumite perioade de plată pentru mai multe produse alimentare și produse. De asemenea, se oferă clarificări cu privire la prevederile contractuale necesare atunci când retailerii organizează promoții la produse agricole sau agroalimentare. Ordinul va intra în vigoare în noiembrie anul acesta.
Portugalia a emis însă, în luna august, o lege privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. Potrivit acesteia, în Portugalia, au devenit interzise: plata cu întârziere, anularea comenzilor în ultim moment pentru produse alimentare perisabile sau modificări unilaterale sau retroactive ale contractelor.
Danemarca și-a făcut temele și a transpus Directiva înainte de data limită, încă din aprilie. Potrivit legislației daneze:
– Cumpărătorul plătește furnizorului pentru produsele agricole și alimentare perisabile nu mai târziu de 30 de zile de la sfârșitul unei perioade de livrare convenite în cursul căreia au avut loc livrări sau mai târziu de 30 de zile de la data la care se stabilește suma care trebuie plătită pentru perioada de livrare respectivă, oricare dintre acestea este cea mai recentă.
– Cumpărătorul plătește furnizorului pentru alte produse agricole și alimentare nu mai târziu de 60 de zile de la sfârșitul unei perioade de livrare convenite în cursul căreia au avut loc livrări sau mai târziu de 60 de zile de la data la care se stabilește suma de plată pentru perioada de livrare respectivă, oricare dintre acestea este mai târziu.
Se consideră că perioada de livrare convenită nu depășește, în toate cazurile, o lună calendaristică.
Citește și: