Petrolul ar putea atinge 100 de dolari pe baril în timpul acestei ierni (analiză)

Nimeni nu se aştepta ca, după scăderea bruscă a preţurilor de anul trecut la numeroase produse de uz zilnic, situaţia să se schimbe la 180 de grade atât de rapid. Mai mult, am experimentat anomalii ca în cazul preţurilor negative la petrol. Cu toate acestea, astfel de momente sunt de domeniul istoriei, iar acum realitatea este mult diferită. Fabrici din întreaga lume au decis să oprească producţia din cauza preţurilor ridicate ale energiei. Ce se întâmplă de fapt pe piaţa energiei? Există o ieşire din situaţia actuală?

A trecut mult timp de când lumea a trebuit să facă faţă inflaţiei excesive. Programele de stimulare masive adoptate pentru a combate efectele pandemiei sunt unul dintre motivele care stau la baza situaţiei. Problemele legate de ofertă au jucat, de asemenea, şi ele un rol. Adăugând şi creşterea preţurilor materiilor prime, rezultă un şoc inflaţionist. Ce devine mai scump? Tot! Preţurile gazelor naturale în Europa au crescut cu 500-600% în ultimul an. Preţurile cărbunelui din întreaga lume au crescut cu 100-150% în aceeaşi perioadă. Petrolul sau gazele naturale din SUA nu s-au confruntat cu un raliu atât de amplu, dar chiar şi în aceste cazuri preţurile au crescut cu câteva zeci la sută. ”Unde să căutăm motivul pentru creşterile atât de rapide ale preţurilor?”, s-au întrebat analiştii.

Pentru a găsi motivele care stau la baza creşterilor actuale ale preţurilor trebuie să revenim la momentul de acum 20 de ani, când Uniunea Europeană a introdus sistemul de comercializare a emisiilor de CO2. De ce a fost introdus? Pentru a combate încălzirea globală. Statele membre ale UE, urmate mai târziu de ţări din alte părţi ale lumii, au dorit să limiteze emisiile de gaze cu efect de seră în speranţa că se vor încetini schimbările climatice. Centralelor electrice, centralelor termice, precum şi companiilor industriale li s-au acordat contracte de emisii. Cu toate acestea, numărul acestor contracte este limitat. În cazul în care o companie se aşteaptă ca operaţiunile sale să ducă la emisii de CO2 mai mari va trebui să achiziţioneze certificate suplimentare de emisii. Numărul de contracte de emisii disponibile scade în fiecare an, ducând la o creştere a preţului acestor instrumente şi care, la rândul său, duce la o creştere a preţurilor la energie precum şi ale bunurilor şi serviciilor oferite de companii.

Cel mai simplu mod de a reduce costurile ar fi să ne îndepărtăm de combustibilii fosili, se spune în analiză. Acest lucru este mai uşor în teorie decât în practică, iar procesul progresează lent. Numeroase ţări au decis să treacă la gazul natural ca mijloc de producere a energiei. Este un mod mai scump, dar are ca rezultat emisii de CO2 de două ori mai mici şi o cantitate mult mai mică de alte deşeuri. Între timp, ţările sporesc cota surselor regenerabile de energie în detrimentul surselor convenţionale de energie, în special în defavoarea cărbunelui. Toate piesele par să se potrivească. Preţurile mai ridicate ale emisiilor determină guvernele să favorizeze sursele de energie cu mai puţine emisii, cum ar fi sursele regenerabile de energie sau gazele naturale. Cu toate acestea, a apărut o problemă.

Sezonul de iarnă 2020/2021 a fost unul foarte rece, iar stocurile de gaze naturale au fost reduse semnificativ în întreaga lume. A urmat o perioadă caldă de vară care a generat o cerere crescută de gaze naturale, deoarece electricitatea a fost necesară pentru aerul condiţionat. Să nu uităm de vânturile sub medie din Regatul Unit, perioada însorită limitată din Germania sau de un nivel scăzut al apei în Norvegia, Italia sau Spania. Toţi aceşti factori au limitat cantitatea de energie produsă din surse regenerabile. Pentru a înrăutăţi lucrurile, Rusia este singurul furnizor de gaze naturale pentru marea majoritate a ţărilor din Europa. Stabilitatea acestei aprovizionări poate fi afectată nu numai de deciziile politice, ci şi de capacitatea conductelor de gaz. Acesta este, de altfel, un motiv pentru construcţia conductei Nord Stream 2. Procesul de aprobare pentru noua conductă este încă în desfăşurare în timp ce sezonul de refacere a depozitelor de gaze naturale din Europa deja se apropie de sfârşit.

Cât de mult pot creşte preţurile? Depinde de zona de pe glob la care facem referire. Estimările iniţiale sugerează că preţurile energiei din Regatul Unit vor creşte cu aproape 30% până în 2022. Mixul energetic din Marea Britanie – o renunţare completă la cărbune şi o cotă mare de energie eoliană – garantează o cerere mare de gaze naturale. Creşterea preţurilor în alte ţări europene este aşteptată să fie mai mică. Situaţia din Statele Unite pare interesantă. Gazul natural este de câteva ori mai ieftin decât în Europa, dar gospodăriile vor plăti în continuare cu aproximativ 30% mai mult decât în ultimul sezon de iarnă. Se aşteaptă ca preţul energiei electrice să fie mai mic cu 10%. Motivul ar putea fi cota mare de energie produsă nuclear. Pe de altă parte, gospodăriile care se bazează pe păcură sau propan ca mijloace de încălzire pot experimenta creşteri de preţ de 40-50%.

Capacităţile de stocare de gaze naturale europene sunt ocupate la aproximativ 75%. Acesta este un stoc decent, dar dacă ne confruntăm cu un sezon rece de iarnă cererea ar putea depăşi oferta şi preţurile ar putea continua să crească, spun analiştii XTB, citând informaţiile Bloomberg.

Din păcate, acesta nu este sfârşitul problemelor pentru consumatori. Impactul creşterii preţurilor la petrol poate fi resimţit deja. Preţurile petrolului se situează în jur de 86 de dolari pe baril, în timp ce în 2020, la sfârşitul lunii octombrie, preţurile erau sub 40 dolari pe baril. Deşi cererea de petrol nu a revenit pe deplin la nivelurile pre-pandemice, criza energetică actuală creşte cererea de ţiţei. Economiile au trecut de la cărbune la gaz natural din cauza emisiilor mai mici. Cu toate acestea, pe măsură ce preţurile la gaze naturale şi cărbune au crescut în acest an, petrolul este din ce în ce mai des considerat o alternativă pentru cele două materii prime. OPEC estimează că preţurile ridicate ale altor mărfuri energetice au dus deja la creşterea cererii zilnice de petrol cu jumătate de milion de barili sau chiar mai mult. Acest fapt ar trebui să fie surprinzător, având în vedere că gazele naturale cu livrarea în Asia sunt adesea cotate la peste 150 dolari pe baril de petrol echivalent.

Desigur, este puţin probabil şi imposibil ca întreaga lume să treacă la petrol sau alte surse de energie, dar lunile următoare şi începutul sezonului de încălzire vor fi marcate de un nivel ridicat de incertitudine.