Legea din România nu prevede posibilitatea de a recunoaşte starea de insolvenţă a persoanelor fizice, aşa cum se întâmplă în cazul companiilor şi, mai nou, a autorităţilor locale.
Debitorul român supraîndatorat este printre cei mai dezavantajaţi din Europa, aşa cum o arată un studiu comandat de Comisia Europeană.
Pe lângă cele două iniţiative din Parlament privind insolvenţa particularilor a mai apărut recent încă una.
Proiectul vrea modificarea şi completarea Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, şi a fost iniţiat de patru senatori şi deputaţi ai partidului Forţa Civică (FC) printre care şi fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, şi susţinut de alţi 45 de Parlamentari, de la PDL, PP-DD şi un deputat PNL. La elaborarea textului a participat şi Gabriel Biriș, avocat şi vicepreşedinte al FC.
Proiectul de lege, disponibil pe site-ul Camerei deputaţilor, introduce în legea insolvenţei companiilor şi posibilitatea ca persoanele fizice să se pună sub protecţia tribunalului sau să dea faliment.
Textul depus spre aprobare la Senat este destul de scurt şi se bazează, în cea mai mare parte, pe procedura insolvenţei persoanelor juridice, ceea ce poate naşte confuzii prvind derularea procedurii.
Astfel, la fel ca în cazul firmelor, insolvenţa apare şi este recunoscută de instanţă atunci când debitorul nu are suficienţi bani pentru a acoperi datoriile ajunse la scadenţă.
În această situaţie, atât debitorul cât şi creditorii acestuia pot cere insolevenţa în instanţă. În cazul persoanelor fizice, instanţele indicate sunt judecătoria şi la tribunal pentru faza de apel.
În cazul care insolvenţa este acceptată, judecătorul-sindic numeşte un administrator judiciar care să se ocupe de caz. Teoretic, administratorul judiciar ar trebui să vină cu soluţii pentru redresarea situaţiei financiare a debitorului insolvent şi să propună un plan de reorganizare, însă de cele mai multe ori firmele din România nu reuşesc să fie salvate şi activele lor sunt lichidate în faliment.
Proiectul de lege nu prevede o procedură diferită pentru persoanele fizice şi menţionează doar ridicarea dreptului de administrare a averii de către debitor, precum şi a dreptului acestuia de a administra o firmă. Pentru persoanele fizice falimentul înseamnă ştergerea datoriilor care nu pot fi acoperite din activele acestuia, în timp ce pentru firme înseamnă şi încetarea existenţei acestora.
Cu ce rămâne debitorul falimentar
Instanţa mai spune şi ce parte din patrimoniul debitorului persoană fizică poate sau nu poate fi vândută pentru acoperirea datoriilor în procedura de faliment, însă proiectul de lege nu este foarte generos cu detaliile la acest capitol:
„Bunurile care nu pot fi supuse vânzării În cadrul procedurii de faliment şi care rămân În proprietatea debitorului sunt următoarele:
a) bunurile de uz casnic, În cantităţi rezonabile, necesare pentru traiul zilnic al debitorului şi familiei acestuia. Prin bunuri de uz caznic se Înţelege mobilier, veselă, Îmbrăcăminte, Încălţăminte şi altele asemenea. Nu sunt bunuri de uz caznic bijuteriile, ceasurile, tablourile, mobilierul sau orice alte obiecte de artă cu o valoare semnificativă;
b) bunurile şi echipamentele strict necesare desfăşurării unei activităţi profesionale aducătoare de venituri suficiente traiului zilnic al debitorului şi familiei acestuia”, se arată în proiectul de lege.
Bani de chirie şi întreţinere pentru falit timp de jumătate de an
O prevedere este de interes deosebit pentru cei cu credite pentru locuinţe luate de la bănci. În condiţiile în care aceştia nu-şi mai pot susţine ratele la o casă luată pe credit la un preţ mult mai mare decât cel de acum, executarea silită îi aduce în situaţia de a rămâne în continuare datori, dacă banca nu se îndestulează. Pentru restul de datorie aceştia pot fi, teoretic, urmăriţi toată viaţa. Declararea falimentului i-ar scăpa de o parte din datorii, iar acest proiect de lege le-ar putea asigura şi bani pentru o chirie:
„În cazul în care locuinţa la care domiciliază debitorul este vândută în cadrul procedurii de faliment, debitorul va primi, cu prioritate faţă de creditori, o sumă suficientă pentru a acoperi cheltuielile rezonabile de mutare într-o locuinţă convenabilă în înţelesul Legii locuinţei nr. 114/1996 , precum şi chiria şi cheltuielile de întreţinere ale unei astfel de locuinţe, pentru o perioadă de 6 luni”, se mai arată în proiect.
Înregistrarea menţiunii de „falit” în cazierul judiciar
O prevedere din lege ar putea aduce un stigmat debitorilor faliţi. În cazierul judiciar al acestora va trebui să fie trecută menţiunea „falit”, deşi obiectul cazierului este acela de a nota infracţiunile comise de o persoană, aşa cum se arată în Legea 290/2004. Astfel, un debitor falit ar putea avea probleme în a se angaja în anumite funcţii, de pildă. Alte ţări au registre speciale pentru înregistrarea faliţilor, unde datele sunt publice pentru o perioadă determinată de timp – de obicei pe timpul procedurii de faliment – şi apoi sunt şterse automat.
În acest proiect de lege, însă, în cazul în care debitorul nu a comis infracţiunile de bancrută simplă ori frauduloasă sau de gestiune frauduloasă, acesta poate cere ştergerea menţiunii de „falit” din cazierul judiciar:
Altfel, abia după şapte ani de la închiderea procedurii de faliment debitorul poate cere ştergerea menţiunii de „falit” din cazier.
Iniţiatorii spun că au căutat să păstreze un echilibru între drepturile şi obligaţiile creditorilor şi debitorilor.
„Nu putem promova prevederi care permit ca legea să fie folosită ca un instrument împotriva creditorilor, dar nici nu putem îngrădi dreptul cetăţeanului român de a-şi recâştiga viabilitatea financiară, mai ales în condiţiile absenţei responsabilităţii în situaţiile de supraîndatorare şi având în vedere că nimeni nu poate lua mai mult decât există.
De asemenea, iniţiativa legislativă prevede măsuri dispuse de judecătorul-sindic menite să ofere informarea şi protecţia creditorilor, dar şi măsuri de protecţie a debitorilor în sensul asigurării unei existente minimale. Falimentul personal poate corecta greşelile celor care au dat credite în stil „hit and run” doar pentru a încasa un comision. Falimentul personal poate forţa băncile să fie mult mai atente la standardele de creditare iar bulele de active generate de creditarea iresponsabilă să se spargă mai repede”, se arată în expunerea de motive.
A treia tentativă parlamentară de a legifera falimentul personal
Iniţiativa FC-PDL, vine după alte două proiecte de lege care şi-au propus să recunoască insolvenţa particularilor – spre deosebire de cel de faţă proiectele anterioare voiau erau pentru o lege separată de insolvenţa companiilor. Un proiect din 2010 a fost depus de Eugen Nicolăescu, actualul ministru al Sănătăţii, în timp ce altul din acelaşi an a fost depus de PDL. Ultimul a reuşit chiar să treacă de Senat, însă a fost blocat la Camera Deputaţilor la cererea bancherilor comercial şi a Băncii Naţionale. Într-un mod cu totul necaracteristic, şi Fondul Monetar Internaţional s-a opus unei astfel de legi.
Actuala coaliţie de guvernământ a susţinut proiectul de lege în momentul în care se afla în opoziţie, însă şi-a luat angajamentul în faţa FMI să nu-l promoveze. De altfel, şi Mihai Răzvan Ungureanu a făcut acelaşi lucru în scurtul mandat de premier.
Despre evoluţia şi necesitatea unei legi a insolvenţei particularilor, ECONOMICA.NET a scris pe larg într-o serie de materiale disponibile aici.